Iniţierea

Adevăratul sens al Iniţierii (în latină initium: început, debut) este de a declanşa energiile care vor permite realizarea şi exprimarea facultăţilor către care tinde individul.

Privirea fixă a surselor luminoase directe sau indirecte este la originea tuturor iniţierilor şi se regăseşte în toate tradiţiile. Această fixare şi, prin consecinţă, fosfena, permite accesul la puterile spiritului, cu toate că mulţi consideră că aceste capacităţi sunt „rezervate unor aleşi sau iniţiaţi” deoarece ei ignoră însăşi natura Iniţierii. Ele sunt în realitate foarte uşor de obţinut şi dezvoltat, plecând de la momentul în care se respectă câteva reguli simple.

CE ESTE INIŢIEREA?

La 18 ani, Francis LEFEBURE a fost iniţiat de Artheme Galip, prin intermediul unei poziţionări a mâinilor care i-a provocat acestuia fenomene de clarviziuni ezoterice, de dedublare şi viziuni. Acest Zoroastrian i-a indicat de asemenea anumite exerciţii, în special de balansări ale capului, cu scopul de a întreţine şi dezvolta capacităţile astfel trezite. Datorită acestui puternic impuls (elan) Doctorul LEFEBURE a descoperit fenomene psihice care i-au transformat viaţa şi l-au proiectat într-o cercetare despre care nu ştia că va dura întreaga sa viaţă.

Poziţionările (aşezările) mâinilor, aşa cum fuseseră practicate altădată, nu permiteau înţelegerea a ceea ce dădea celui care iniţia o astfel de putere, prin care acesta putea provoca la candidatul la iniţiere stări de conştiinţă şi fenomene spirituale. Explicaţia acestor puteri era întotdeauna legată de interpretări psihologice sau religioase, cel mai adesea irelevante.

În perioada în care Doctorul LEFEBURE a primit acest impuls, fenomenele psihice erau în continuare considerate ca misterioase şi rezervate anumitor iniţiaţi sau anumitor aleşi. Or, la patruzeci şi patru de ani, urmare a întâlnirii sale cu misticul indonezian Pak Subuh, el a avut certitudinea că aceste fenomene erau datorate în realitate unei practici specifice acţionând profund asupra funcţionării cerebrale în ansamblu şi provocând stări de conştiinţă foarte specifice: ca şi Galip, Subuh se balansa, dar ritmul era diferit.

În seara întâlnirii sale cu Subuh, revenind la hotel, el a avut ideea de a observa mişcările capului plecând de la o fosfenă obţinută cu lampa sa de pe noptieră. El şi-a dat seama că era un singur tip de mişcare a capului care permitea balansarea fosfenei, pentru că dacă balansa capul prea lent, fosfena rămânea fixă, iar dacă balansa capul prea rapid, fosfena dispărea.

Deci, analizând cu ajutorul fosfenelor efectul balansărilor asupra creierului, cu scopul de a compara exerciţiile pe care i le dăduse Galip cu cele pe care le practica Subuh, Doctorul LEFEBURE a făcut prima sa mare descoperire şi a realizat că fosfenele cresc potenţele cerebrale ale individului.

Cuvântul iniţiere vine din latinescul initium, care vrea să însemne început, debut. Adevăratul sens al iniţierii este de a da un puternic impuls declanşator al energiilor cerebrale, în special prin balansări, care vor permite realizarea şi exprimarea celor mai înalte facultăţi ale individului.

Această descoperire a efectului gândirii ritmate asupra capacităţilor cerebrale permite în mod firesc introducerea tehnicilor de iniţiere în domeniul fiziologiei cerebrale. În final, aceasta conferă „Iniţierii” un sens mult mai profund decât cel strict cultural sau intelectual în care este cantonată de obicei, nefiind vorba de un dar sau de o capacitate consecinţă a valorii morale a individului. Doctorul LEFEBURE a pus de asemenea în evidenţă acţiunea structurantă a ritmului asupra funcţionării creierului şi asupra gândirii. Iniţierea nu este deci un dar de la Dumnezeu, acordat recompensă unei persoane în particular ci, mai exact, un dar universal făcut întregii umanităţi, fiecare putând urma legile naturii, cea ce grecii numeau „Fiziologie”.