Iniţierea

Concentrarea între cei doi ochi, adică asupra ochiului lui Shiva sau fosfena, este clasic legată de exercițiul vidului mental. Nu este vorba de un fel de nihilism filozofic, ci din contra, de un sentiment intens de vid, pe care îl regăsim în special în yoga tibetană. Este vorba de a reuși provocarea acestei senzații acute de gol, prin forțarea de a urmări gândurile pe măsură ce ele apar. Dar nu trebuie încercată provocarea unui vid mental complet care, de altfel, nu este realizabil și nici de dorit. Aici, efortul de urmărire a gândurilor produce același efect ca o pompă și nu trebuie ca gândurile să fie împiedicate să apară în conștiință. Trebuie, din contra, acceptate cele care apar spontan. Ceea ce urmează fiecărui gând este mereu superior precedentului care, în somn, rămâne în conștiință.
Astfel, apar progresiv elemente mai interesante.

CÂTEVA EXERCIȚII DE CONVERGENȚĂ

EXERCIȚIUL N° 1:
Exercițiu preliminar.
Verificați, 2 câte 2, dacă convergența este corectă.
Ameliorați convergența antrenându-vă cu un stilou, care trebuie perceput în formă de „V”, cu vârful către voi.
Vezi Yoga de două secunde și Experiențe Inițiatice Volumul 1.

EXERCIȚIUL N° 2:
Exercițiu preliminar (fără fosfenă).
Repetați o frază scurtă în timpul convergenței, apoi fără convergență privind în depărtare. Faceți asta de mai multe ori.
Veți observa cum convergența concentrează gândul.

EXERCIȚIUL N° 3:
Faceți convergența cu fosfenă, pentru a constata concentrarea fosfenei.
Convergența concentrează fosfena.
Acest exercițiu efectuat fără, apoi cu fosfenă, pune în evidență faptul că legile gândurilor și cele ale fosfenelor sunt aceleași, pentru că efectul concentrării este același în cele două cazuri.

Toate exercițiile următoare se fac cu fosfenă.

EXERCIȚIUL N° 4:
Pentru facilitarea convergenței oculare, umflați partea de sus a plămânilor fără a ridica claviculele și nici omoplații. Ridicarea umerilor este deci pasivă, dar tragerea către sus a coastelor superioare este maximă. Este suficient să respirați prin diafragmă căci, în această postură, partea superioară a plămânilor, umflată la maxim, permite reducerea unghiului convergenței.

Aceasta se datorează unui efect de sincinezie, adică de mișcări asociate. De exemplu, atunci când i se cere unui copil mai mic de șapte ani să scoată limba, el depărtează degetele în același timp. Aceasta nu este un reflex, ci o sincinezie sau „gesturi asociate”.
Mușchii care permit coastelor să urce sunt mușchi foarte profunzi situați de-a lungul gâtului; mușchii care fac ochiul să se întoarcă spre interior sunt mușchi profunzi ai urechii interne. Există deci, probabil, o sincinezie între aceste două grupe de mușchi interni, ceea ce explică îmbunătățirea convergenței.

EXERCIȚIUL N° 5:
Acest exercițiu practicat adecvat, dă senzația de a privi printr-un al treilea ochi din mijlocul frunții.
După ce ați adoptat poziția de convergență, nu schimbați postura fizică, dar schimbați atitudinea mentală: în loc să plasați întreaga voință asupra fixării unui punct, concentrați voința asupra apropierii ochilor.

EXERCIȚIUL N° 6:
Continuând convergența, îndreptați-vă atenția la nivelul frunții imaginându-vă un punct luminos infinit de mic. Acest punct trebuie localizat la nivelul unui punct al corpului.
Lucru cu vizualizări diferite:
– pulsație. – balansare. – rotire. – tremur.

EXERCIȚIUL N° 7:
Imaginați-vă o ușoară adâncitură la nivelul punctului corpului asupra căruia se îndreaptă atenția. Asociați convergența cu respirația superficială.

EXERCIȚIUL N° 8:
Facilitați convergența prin respirația cu 2 bucle.
Vezi Yoga de două secunde.
La fiecare final de inspirație și de expirație, gândiți-vă să apropiați ochii unul de altul.

EXERCISE N. 9:
Exercițiu ajutător pentru producerea unei varietăți de dedublare deosebit de puternică.
Imaginați-vă scântei provenind din infinit în față și care pătrund prin degetele de la picioare, urcă traversând corpul și se unesc în punctul de convergență al ochilor. Proiectați-le în continuare către protuberanța occipitală, zonă vizuală unde se creează fosfena. De acolo, scânteile ies din nou și merg să se verse și să se acumuleze într-o sferă care se rotește în jurul axei sale, în spatele capului.

Curentul luminos care traversează corpul trebuie să treacă prin valuri periodice ritmice.
Atunci când fosfena a dispărut, relaxați ochii ca pentru a privi în față, dar îndreptând atenția asupra sferei aflate în spatele craniului. Încercați în continuare să vă identificați cu sfera, imaginându-vă că aveți formă sferică. Apoi, după un moment, faceți să explodeze această sferă și simțiți-vă ca dizolvat în întregul univers. Aceasta creează o senzație de imensitate.

EXERCIȚIUL N° 10:
Imaginați-vă un curent de scântei care vine din infinit în față și intră între cei doi ochi prin locul unde este proiectată fosfena cu ajutorul convergenței. Acest curent traversează craniul și iese prin protuberanța occipitală; apoi se împarte în două, face înconjurul capului, pentru a reveni în față. Totul formează un fel de 8 aplatizat orizontal. Această mișcare mentală ajută la convergență și produce, de asemenea, un tip de dedublare.

EXERCIȚIUL N° 11:
Convergența oculară asupra unui punct la rădăcina nasului:
Punctul de concentrare strălucește aici ca un soare vibrând mereu în ritmul de două secunde, de exemplu dilatându-se și contractându-se.
Mantra: A-O
A = dilatarea sferei
O = contractarea sferei

Notă: mențineți convergența cât mai mult timp posibil, apoi relaxați și destindeți mușchii oculari un timp egal.