Iniţierea

EXEMPLU DE EXERCIȚIU care permite densificarea dublului și proiectarea sa:

Tensionare 4 secunde – tremur timp de 2 secunde – relaxare timp de 6 secunde etc.

1. Faceți un clonus fizic în ritmul de șase cicli pe secundă.

2. Menținând clonusul fizic, repetați mental mantra „ki”, în ritmul de șase cicli pe secundă. Încetați clonusul și continuați repetarea mentală a mantrei.

3. Mențineți clonusul fizic, repetarea mantrei și adăugați vizualizarea unui tremur sau a unei vibrații. Pe timpul pauzei, păstrați vizualizarea tremurului și repetarea mantrei.

Ce se poate face:

4. Proiecția dublului într-un loc.

5. Contracții mentale imaginare, la nivelul unei persoane.

6. Curent luminos turbionar ascendent, apoi descendent.
a) Într-un loc
b) La nivelul unei persoane.

Inițierea este, înainte de toate, descoperirea unui mediu al nostru diferit; mediu prezent etern, dar la care cea mai mare parte nu are acces din cauza lipsei de cunoaștere sau de acceptare a legilor.

Aceste legi, aceste tehnici nu reprezintă nici un secret(1), căci ele au fost cunoscute și puse în practică din toate timpurile. Dacă se ridică întrebări în ceea ce le privește, asta ține de neînțelegerea fenomenelor de către persoanele care nu au efectuat niciodată experiența sau care nu au ajuns până la capătul cercetării. Ele vorbesc despre acestea fără să le cunoască în întregime, răspândind idei false, cel mai adesea bizare, despre riscul de a te pierde în „astral”, de a rupe „legătura sau coarda de argint” care leagă „corpul astral” de corpul fizic și alte absurdități.

Atunci când se înțelege că este vorba de fenomene percepute prin intermediul senzațiilor subiective, se realizează dintr-o dată că nu există niciun pericol în a te lăsa purtat de aceste senzații. Trăirea acestor fenomene permite realizarea unei conștientizări despre existența efectivă a unui univers care nu ține de lumea materială, dar care este, totuși, legat de ea: universul subiectiv. Fosfenele sunt cheia acestei descoperiri și tensiunile statice permit această adevărată aventură.

Asta-i tot? Nu, căci aceste senzații indică existența unui sistem senzorial legat de această energie subtilă. În consecință, există o formă de percepție care, la ființa umană, nu s-a dezvoltat pe deplin, nu pentru că ea nu s-a dezvoltat îndeajuns, ci pentru că ea nu o folosește. Ea nu știe, deci, modul de folosire.

(1) nu este nimic mai detestabil decât această noțiune de „secret”, căci ea subjugă omul.

Notă: A nu se confunda „tensiunea„ și „contracția”. La începutul practicii, este mai ușoară contractarea mușchilor corpului decât provocarea unei tensiuni ușoare. Dar asta epuizează rapid.
După câteva zile de antrenament, o tensiune ușoară este de ajuns, ceea ce provoacă tremurul mușchilor.

Tensiunile statice nu necesită un efort fizic puternic. Este o problemă de dozaj.

Exercițiile de tensiuni statice se regăsesc în tradiții diferite și, cu toate că principiul este același: acumularea de ritmuri în gândire prin intermediul ritmurilor fizice, modul de practicare variază un pic, de la o tradiție la alta.
Astfel, exercițiile pot fi practicate întins, așezat sau în picioare.

În studierea acestor exerciții, în funcție de diferitele părți ale corpului și grupe musculare avute în vedere, anumite tradiții descompun mai mult mișcările față de ceea ce noi propunem în „Cursul practic de dedublare astrală”.
În acesta din urmă, exercițiile sunt continuarea celor date în inițierea zoroastriană în care, din contra, sunt practicate numai marile tensiuni ale întregului corp.

Se poate spune că modul în care Doctorul Lefebure recomandă efectuarea lor și care vine de la primul său maestru, apare ca un echilibru în raport cu alte tradiții.
Este important de reținut că tradiția pe care dorim să o urmăm contează puțin.
Că se aleg cele pentru care mișcările sunt descompuse deget cu deget, sau din contra cele care insistă asupra tensiunilor globale ale întregului corp, esențialul în această activitate este de a alege o formă odată pentru totdeauna și de a o urma.

Doctorul Lefebure propune descompunerea corpului în 7 părți urmate de o tensiune globală deoarece opera sa se dorește în linia inițierii zoroastriene.
Apoi, când ritmurile sunt însușite, adică atunci când ele se declanșează în timpul somnului, este posibil să nu le mai descompunem, ci să trecem la tensiuni globale.

Cum totul nu este decât o chestiune de cumul de ritmuri, întregul efort va trebui să fie orientat către respectarea timpilor dați în cursul practic de dedublare astrală.
Ritmurile propuse sunt rezultatul unui studiu realizat de Doctorul Lefebure asupra alternanței fosfenelor duble, grație examenului cervoscopic.
(vedeți: Explorarea creierului prin oscilațiile fosfenelor duble).