Faq: Dezvoltarea fosfenismului

1. Fixarea unei surse luminoase pentru a stimula ansamblul capacităților cerebrale.
2. Amestecarea (reunirea) unui gând cu un element fenic.
3. Practicarea gândirii ritmate, cu trei grupe de lucru.
   1. Figuri geometrice, care dau acces la planul gândirii abstracte.
   2. Lume vegetală, permite accesul la planul eteric.
   3. Punct de concentrare, permite accesul la planurile superioare ale conștiinței.

Cele trei condiții în ordinea importanței practicării lor:

• Regularitatea ritmului.
• Alegerea ritmului.
• Alegerea gândului care se va utiliza pentru ritmarea psihismului.

1. Transformarea energiei gândului în energie mentală:

– Vise de eșec la studenții care își pregătesc examenele.

Pregătirea unui examen provoacă la anumiți candidați un foarte mare stres și nu este rar ca, odată examenul trecut cu bine, în timpul nopților următoare, studentul să viseze că nu trece examenul. Aceasta nu apare decât a posteriori, când există o eliberare totală a energiei (stresului) acumulate.

– Ca urmare a unei teme improvizate, studenții își adună ideile cum pot, dar sunt, în general, nesatisfăcuți de munca lor atunci când primesc o copie. Apoi, multe ore mai târziu, chiar după o zi sau două, ideile le vin în flux continuu. Ele sunt organizare perfect și le permit întocmirea unei teme superbe.

Creierul continuă să prelucreze informațiile și ideile, chiar dacă nu ne mai gândim la tema de dezvoltat. El lucrează fără ca noi să fim conștienți. Și brusc, ideile apar în conștiință, atunci când ne așteptăm mai puțin. Faptul de a reflecta în avans asupra unui subiect de dezvoltat permite declanșarea căilor neurologice ale reflecției.

– Acumularea ideilor triste, posomorâte, apoi a ideilor negre, prin repetiție mentală conștientă sau inconștientă, poate conduce la depresie.

Meditația asupra unei teme permite cristalizarea gândirii despre aceasta.

Acest principiu este utilizat în religii prin intermediul rugăciunii, litaniilor, meditațiilor, mantrelor, de exemplu.

Oricare repetiție mentală provoacă un cumul de gânduri de aceeași natură și, atunci cînd există o saturație neurologică, are loc declanșarea unui fenomen psihic.

IMPORTANȚA RITMULUI FIZIC:

2. Transformarea energiilor fizice în energie mentală:

– Arie muzicală revenind spontan în spirit (cumul al unui ritm sonor).

Cine nu s-a surprins freedonând o arie de multe ori fără nicun scop, cum ar fi sloganurile auzite la radio.

– Călătorii cu trenul, vaporul, mașina, avionul, bicicleta, plimbare cu calul, etc. (cumul vizual, sonor, vibratoriu). Senzațiile se declanșează în seara călătoriei, în timpul moțăielii (somnului pe jumătate), după o perioadă de latență.

Acest timp de latență explică faptul că fenomenele se declanșează adesea nu în timpul exercițiilor, ci la multe ore după antrenament și în special în timpul moțăielii (somnului pe jumătate) de dimineața.

Ritmurile fizice permit acumularea de diverse energii în gândire.

Pentru aceasta, trebuie să dăm creierului un impuls de o foarte mare regularitate, pentru ca energiile să se acumuleze cu adevărat și să provoace sincronizări care dezvoltă o putere formidabilă.

IMPORTANȚA BALANSĂRILOR FIZICE:

3. Balansările capului:

Este vorba de provocarea unui ușor masaj creierului, care produce un ritm ce favorizează gândirea ritmată. Este o reîntoarcere la o pedagogie naturală.

Balansând capul, chiar foarte ușor, provocăm o variație a presiunii care antrenează o variație a a circulației, deci a schimburilor chimice și variații ale activității electrice a creierului; și toate acestea se repercutează asupra gândirii. Când o undă cerebrală devine uriașă și gândul devine la fel, dând imagini gigantice atât în timp cât și în spațiu. De exemplu, religiile care cultivă gândirea ritmată au avut întodeauna efigii mai mari decât firești. Pentru a înțelege mai bine modul de executare a balansărilor vezi INDIVIDUAL DEVELOPMENT.

VIDUL MENTAL, UN CONCEPT LIPSIT DE SENS.

Ațiunea „VIDULUI MENTAL” asupra gândirii.

Atunci când se procedează la prinderea (vânarea) fiecărui gând care apare, fie el vizual sau aduditiv, se observă o tensiune la nivelul feței, ca și cum circulația sângelui este deficitară.

După acest exercițiu, există mai puține gânduri în spirit și este greu să se revină la reflecție. Din contra, se resimte o mai mare nervozitate după aceasta.

Persoanele care se antrenează astfel timp de zeci de ani își paralizează reflecția, deci simțul lor critic. Mulți resimt dureri importante de cap. Ei se aleg foarte repede cu disfuncționalități nervoase.

O persoană care a practicat zece ani această tehnică a vidului mental (foarte utilizată în secte pentru a slăbi modurile naturale de apărare; această tehnică este general asociată cu un regim foarte bogat în gluten pe care îl găsim din abundență în orez, care astupă capilarele împiedicând astfel buna irigare a creierului și, prin consecință, buna funcționare a acestuia) este puternic depresivă și are tendințe suicidare. Atunci când observă fosfenele duble, ea nu vede decât o singură fosfenă fixă, nevăzând niciuna în lateral. Aceasta semnifică faptul că aceeași emisferă este în tensiune permanentă, de unde tensiunea nervoasă care conduce până la depresie și tendințe suicidare.

După o săptămână de practicare a balansărilor laterale, ea observă că tendințele sale suicidare se atenuează și îi revine pofta de viață. O nouă observare a fosfenelor duble va revela această ameliorare, căci ea percepe de această dată două fosfene care alternează normal, dovadă că legăturile interemisferice au fost restabilite.

Test:
Încercați să păstrați un singur gând în minte (de exemplu o floare).

Se observă că gândul este dinamic. El dispare sau face loc gândurilor parazite, sau se îmbogățește cu elemente noi. Poate fi de asemenea perceput pe bucăți, uneori cu senzația unei deplasări în jurul obiectului sau cu o deplasare a obiectului însuși. Obiectul se poate de asemenea deforma.

Legea 1: Același gând nu poate fi păstrat timp îndelungat în spirit.

NU TREBUIE CONFUNDAT VIDUL MENTAL CU CALMUL MENTAL!

Practicarea Fosfenismului provoacă un calm mental și stimulează toate funcțiile cerebrale. Calmul mental este caracterizat prin senzația de destindere fizică și de pace, dar nu prin absența gândurilor, căci sunt încă idei în spirit și se percep foarte rapid imagini și senzații subiective. Funcțiile cerebrale se află deci în plină activitate și sunt ameliorate de fosfene, care stimulează legăturile interemisferice.

Legea 2: Vidul mental, definit ca un efort constant pentru împiedicarea gândurilor să apară în conștiință, perturbă funcționarea creierului.

Calm mental și fosfenă.

În timpul fixării, faceți o foarte ușoară balansare laterală. În timpul absenței fosfenei, observați gândurile care vin în conștiință.

Refaceți o fosfenă cu un ușor balans și, din nou, fiți conștienți de gândurile care apar.

Aceeași operațiune a treia oară. Lăsați gândurile să vină și observați-le. Există o diferență calitativă între primele gânduri și ultimele?

Legea 3: Calmul mental acționează ca o pompă care atrage, în reacție, numeroase gânduri. Gândurile astfel obținute sunt îmbogățite calitativ față de cele obișnuite: mai bogate în imagini, în culori, ca și în luminozitate.

PROPRIETĂȚILE FOSFENEI

OBSERVAREA FOSFENEI

Ritmurile fosfenei:

Fosfena este o senzație subiectivă caracterizată de un ansamblu de mișcări și ritmuri.

Nu există nicio îndoială că alimentația noastră influențează direct cantitatea și calitatea somnului și prin acesta experiențele pe care am putea să le trăim noaptea.

În timpul somnului, creierul nostru are nevoie de nutrimente, adică de aceste substanțe simple care sunt conținute de alimente. Aceste nutrimente au o influență asupra stării noastre psihologice în stare de veghe, dar și o incidență în viața noastră nocturnă.

Ansamblul elementelor pe care ajungem să le „îngurgităm” de-a lungul întregii zile se va transforma în proteine. Proteinele vor deveni „precursorii” neuromediatorilor sau neurotransmițătorilor care au rolul să facă să funcționeze creierul nostru.

În creierul nostru, mai multe sisteme de astfel de neurotransmițători interacționează pentru a ne modula comportamentul în timpul zilei, dar și noaptea.

Neuromediatori ca dopamina și adrenalina corespund mai curând vieții în stare de veghe, vigilenței și stimulării, pe când serotonina are legătură cu somnul.

Totuși, nu se trece brusc din starea de veghe în starea de somn, ci din contra, de-a lungul unui ciclu veghe/somn în care precursorii neuromediatorilor intră în joc. Putem deci să spunem că în timpul întregii zile pregătim calitatea nopții noastre și în special aspectele de somn greu sau ușor.

Cât despre calitatea viselor noastre: acestea vor fi adesea determinate de ultima oră de dinainte de a a dormi. De aceea, ședința de Fosfenism de seara va fi mereu mai eficientă decât cea făcută într-un alt moment al zilei, cu excepția celor care au grijă să adoarmă fie cu un exercițiu inițiatic, fie cu o rugăciune.

Anumiți dintre acești „precursori”, despre care tocmai am vorbit, sunt aminoacizi „esențiali”. Aminoacizi esențiali înseamnă: organismul nu-i poate sintetiza. Ei ne sunt furnizați de alimentele proteice. Triptofanul, de exemplu, este precursorul serotoninei, favorabilă somnului.

Acești aminoacizi se află în competiție între ei pentru a trece bariera hemato-meningeală, ca să poată ajunge la creier. Aminoacidul cel mai activ va ocupa locul și îi va împiedica pe alții să treacă. Acestea sunt lupte foarte complexe, care pot explica dificultățile de a adormi întâlnite uneori.

Seara, este deci recomandat să nu consumăm zahăr, cafea, anumite ceaiuri sau băuturi de tip Coca-Cola. Cărnurile roșii sunt de asemenea de evitat, căci ele cresc nivelul de triptofan care, așa cum tocmai am văzut, este un precursor al serotoninei, molecula somnului. Și cum avem nevoie de un somn ușor pentru experiențele nocturne, este indicat să ușurăm mai ales trecerea altor aminoacizi care diminuează nivelul secreției de insulină.

O alimentație regulată, bine ritmată și bine dozată, este garanția unui somn bun reparator, care facilitează apariția experiențelor nocturne.

Acest echilibru va fi obținut, nu cum am putea crede, prin eliminarea ultimei mese de seara, ci pur și simplu simplificând-o și nemâncând decât alimente selecționate în funcție de calitatea dorită pentru somn și de asemenea, în funcție de calitatea dorită pentru gânduri.

Lipsa hranei seara va avea mai degrabă, ca și consecință, provocarea unei hipoglicemii și deci a unei nopți agitate. Expresia „cine doarme, cinează” este falsă, cel puțin în interpretarea sa obișnuită. Această expresie vine din Evul Mediu, când nu aveai dreptul la un pat într-un han decât dacă mâncai. Ar fi mai corect deci să se spună „cine cinează, doarme”.

Din contra, dictonul venețian „cine se culcă fără a cina, toată noaptea se va mișca” este plin de înțelepciune. Deoarece hipoglicemia îl agită și trezește pe cel care mănâncă prea puțin.

Proiecția fosfenei pe spatele mâinii.

Efectele:

1. Proprietate de concentrare a fosfenei datorită acomodării.
2. Emanație subtilă a creierului.
3. Conștientizare a senzațiilor subiective.

Această proprietate a fosfenei explică de ce, în timpul „minunilor solare”, martorii au simțit căldură sau un curent rece. La Lourdes, această degajare calorică a devenit obiectivă prin uscarea cvasi-imediată a ierbii și hainelor, atunci când tocmai ploua.

Diferitele proprietăți ale fosfenei permit reproducerea voită a diferitelor faze ale „minunilor solare”.

– Proiecția fosfenei asupra unei persoane aflată în picioare la o distanță de 20 cm față de gâtul său.

Persoana asupra căreia se proiectează fosfena resimte, în general, numeroase senzații, printre care:

Relaxare fizică – calm mental – balansări spontane destul de marcante – senzație de căldură sau de răcoare – furnicături în anumite părți ale corpului – amorțirea anumitor părți ale corpului – senzații de volum și densitate în jurul anumitor părți ale corpului – senzație de ușurință – senzație de plutire, de ridicare, de coborâre sau rotire – senzație de strângere – de a fi un punct infinit de mic – de dilatare la o mărime infinită – de a fi într-o poziție diferită decât aceea a corpului fizic (fenomen numit „dedublare”) …

1. Această transmitere a ritmurilor fosfenei trezește la persoana asupra căreia se proiectează, ritmuri profunde care îi sunt proprii. Acestea sunt ritmurile pe care copiii le resimt spontan. De aceea ei se balansează frecvent.
2. Această experiență subliniază importanța balansărilor în religii. Balansările permit structurarea și dezvoltarea sistemului nervos. De aceea se balansează copiii: ei se lasă purtați de ritmurile lor cerebrale. Atunci când părinții împiedică copilul să se balanseze, de la o anumită vârstă, ei îl împiedică pur și simplu să se dezvolte.
3. Ea pune în valoare procesele inițierii, adică transmiterea ritmurilor.

Definiția fosfenei:

Termenul fosfenă înglobează în realitate diferite varietăți de fosfene care nu pot fi clasificate încă prin precizia limbajului științific.

– co-fosfenă – post-fosfenă – lumină difuză – haos vizual, pentru a nu vorbi decât de cele mai evidente.

Fosfena este constituită dintr-un ansamblu de ritmuri cerebrale care pun în evidență anumite structuri fiziologice.

1. Ritmuri și mișcări = energie.
2. Deformarea fosfenei = energie subtilă.
3. Proprietate calorică a fosfenei = emanație a creierului.
4. Proiectarea fosfenei asupra unei persoane în picioare = transmisibilitatea ritmurilor creierului.

În concluzie: Fosfena este o energie subtilă care emană din creier și ale cărei ritmuri sunt transmisibile de la o persoană la alta.

Orice fenă este un intermediar fiziologic între simțul fizic căreia îi corespunde și un simț spiritual echivalent care, odată trezit, dă naștere perceperii energiilor, enenimentelor sau universurilor intangibile, adică neperceptibile prin simțurile fizice. Până în zilele noastre, universul spiritual era considerat ca pur ipotetic pentru că instrumentele utilizate de cercetarea științifică, care nu sunt decât prelungiri ale percepției fizice, nu sunt adaptate – și pe bună dreptate – pentru a detecta energii a căror natură nu este fizică.

Totuși, plecând de la un demers și o metodologie diferite și totuși la fel de științifice, fiecare este în prezent în măsură să descopere această „nouă” dimensiune pe care o posedă fiecare individ.

Sistemul fenic, atunci când este stimulat, provoacă percepția planurilor spirituale, ceea ce tradițiile numesc „de dincolo”, „lumi invizibile” sau „planuri subtile”.

Echivalentul fosfenei există la nivelul tuturor celorlalte simțuri fizice, la care trebuie adăugat simțul echilibrului, o proprietate a scheletului, activitatea musculară, respirația și percepția timpului.

DIFERITELE FENE:

1. Fosfena.
Fosfena (fiziologică și nu patologică) corespunde văzului.

2. Acufena.
Acufena (fiziologică și nu patologică) corespunde auzului.

3. Gustatofena.
Gustatofena corespunde simțului gustului și masticației.
În mănăstiri, călugării mănâncă în liniște în timp ce un frate citește un text. Hostia permite de asemenea efectuarea de foarte bune gustatofene, gustul rămânând mult timp în cerul gurii. (Regăsirea senzației unui gust și observarea evoluției gândului).

4. Pneumofena.
Pneumofena este legată de actul respirației.

5. Osteofena.
Osteofena este provocată prin vibrația scheletului.

6. Miofena.
Miofena este legată de activitatea musculară. Senzațiile cenestezice, senzațiile de mișcare. Se regăsește la însăși baza artelor marțiale sau a practicilor cum ar fi tai-chi-chuan.

7. Echilibrofena, girofena.
Aceste fene corespund simțului echilibrului, al cărui centru este situat în urechea internă. Această fenă ne dă senzația subiectivă de deplasare sau plutire.
Percepție spațială neobișnuită: senzație difuză de a fi dincolo de schema spațială corporală, cu impresia depășirii limitelor corpului, spre infinit de mare și uneori către infinit de mic. Se poate avea o pulsație ritmică a conștiinței, oscilând între infinit de mare și infinit de mic, balansări și senzație de plutire.

8. Fena mirosului (aromatofenă sau olfactofenă).
Această fenă corespunde simțului olfactiv
În locurile sacre și locurile de cult, tămâia este folosită pentru a stimula fena mirosului.

9. Fena simțului tactil (tactilofena).
Această fenă corespunde simțului tactil (al atingerii).
Senzație subiectivă a unei percepții tactile, prima care se manifestă fiind percepția dublului: senzație de a fi conținut „în ceva” fizic impalpabil, un fel de cocon vătuit foarte plăcut. Ca urmare, în experiențele de dedublare, percepția unui sol pe care se merge, a obiectelor care se ating. În acest gen de experiențe avem senzații adevărate de atingere. La fel senzații termice: frig, cald și senzații de apăsare sau de lejeritate. Senzație acută de gol.

10. Percepția subiectivă a timpului.
Anumite experiențe conduc la pierderea noțiunii timpului. Cel mai des, ele par a dura mai puțin timp decât durata lor reală. De exmplu, o ședință de o oră și jumătate poate fi percepută ca având durata de trei sferturi de oră.

Se ajunge de semenea, uneori, să se trăiască o experiență care pare să dureze un timp foarte lung, pe când ea nu durează decât câteva secunde în timp real. Acest ultim aspect se produce mai ales în timpul somnului intermediar.

Toate aceste fene și probabil și altele, dificil de detectat, (de exemplu fena vocii care ar putea fi constituită prin gândul auditiv) sunt, bineînțeles, legate între ele. Ceea ce face ca, atunci când stimulăm o fenă specifică, se pot percepe perfect senzațiile legate de altă fenă.

În afara de asta, există un al treilea sistem senzorial, care este denumit până astăzi „centri psihici” sau chakre. Acest sistem este în legătură cu sistemul fenic. Acest al treilea sistem senzorial este legat de conștiință. Este posibil ca acești centri psihici sau chakre să fie, într-o anumită măsură, organele conștiinței.

FIXAREA DETALIILOR FOSFENEI

În studiul proprietăților fosfenelor, am văzut anumite comportamente particulare ale lor, în principal ritmurile lor diferite. Dar aceste particularități nu se opresc aici. Fosfena ne permite de fapt intrarea în cele mai profunde zone ale creierului.

Zona vederii este situată în partea din spate a capului, la nivelul proeminenței occipitale. Fosfena este deci percepută atât prin ochi cât și prin această zonă care prelucrează percepțiile vizuale. Comportamentul ritmic al fosfenei ne arată funcționarea reală a creierului, dar este la fel de posibil să vedem ce se petrece în interiorul zonei vederii.

Cuneusul este organul care ne dă imaginile visului, pentru că în timpul somnului nici o stimulare fizică nu solicită ochii. Cuneusul este de asemenea la originea percepțiilor vizuale foarte particulare care sunt „viziunile”.

Și efectiv, atunci când sunt excitate cele trei zone concentrice ale cuneusului cu electrozi așezați pe timpanele unui subiect, acesta percepe, în prima zonă, fosfene informe. Acestea corespund cu ceea ce se vede mai întâi în haosul vizual: mase nebuloase imprecise.

Atunci când a doua zonă este excitată, subiectul percepe fosfene cu forme geometrice. La fel, fixând reflexiile soarelui pe apă, se percep foarte rapid triunghiuri, romburi, ceea ce arată că lumina s-a răspândit în această a doua zonă a vederii.

Când a treia zonă a cuneusului este stimulată cu electrozi, subiectul percepe imagini, cum sunt imaginile din vis, dar pe care nu le înțelege în raport cu psihismul său. Aceasta corespunde „viziunilor” persoanelor care au fenomene de „clarviziune”; lucrările Doctorului Lefebure arată că toate persoanele care au dezvoltat capacitatea de clarviziune aveau obiceiul, în copilărie, să observe fosfenele și să se joace cu ele.

Este deci posibil să dezvoltăm fenomenele intuiției, clarviziunii și viziunile, prin observarea atentă a fosfenei, prin antrenarea pentru observarea detaliilor care se găsesc în interiorul fosfenei.

– Fixarea unui detaliu din fosfenă.

1. Observați nuanțele culorilor din fosfenă.
2. Observați formele care se găsesc în interiorul fosfenei.
3. Urmăriți mișcările percepute în fosfenă.
4. Remarcați detaliile din fosfenă și observați senzațiile, percepțiile vizuale, gândurile.

Principiu: observați detaliile senzațiilor vizuale, cenestezice, auditive, etc.

Punctele de reper și referințele (indicațiile) pentru ghidarea experiențelor:

La început, conținutul percepțiilor nu este foarte important. Este importantă obținerea percepțiilor. Cea mai mare dificultate este de a nu încerca să interpretăm percepțiile, ceea ce suntem ușor tentați să facem, datorită faptului că nu sesizăm toate elementele care apar, fie pentru că sunt foarte incomplete, fie pentru că sunt atât de bogate încât multe ne scapă.

Indicațiile pe care trebuie să le respectăm, pentru a ajunge cât mai departe posibil în organizarea percepțiilor, sunt următoarele:

1. Observați detaliile senzațiilor, fie ele vizuale, auditive, cenestezice, sau altele. Always focus on a detail of a sensation, ceea ce produce amplificarea senzației.
2. Observați senzațiile colorate sau luminoase.
3. Îndreptați-vă atenția asupra elementelor lumii vegetale și pătrundeți în aceste elemente: arbore, floare sau plantă.
4. Cel mai important dintre punctele de reper: SĂ TE LAȘI PURTAT DE RITMUL PE CARE ÎL SIMȚI.

Asta nu pentru că nu mai avem senzații odată cu terminarea experienței. Nu trebuie uitat că creierul lucrează ritmic; de aceea senzațiile pot să se atenueze și să dispară la un moment dat. Este suficient atunci să profităm pentru a observa dacă nu se resimte un ritm sau o mișcare, pentru care senzațiile se amplifică din nou.

Exemplu de exercițiu:
Doi câte doi: unul dedublează, iar altul proiectează energia subtilă la legere. Observatorul (persoana aflată în dedublare) descrie senzațiile și percepțiile care apar spontan. Inductorul ghidează experimentatorul cerându-i să-și îndrepte atenția asupra unuia din elementele pe care le descrie, în așa fel încât să-l conducă cât mai departe posibil în ritmuri și senzații (atenționare de a nu utiliza sugestii).

De la haos vizual la percepția aurei.

După fosfenele obținute prin fixarea directă a unei surse luminoase și cele obținute prin reflexia luminii, există o a treia varietate de fosfene care se pot ușor percepe în întuneric fără să facem anterior fosfene. Închizând ochii și observând câmpul vizual, se percepe în final că acesta nu este întunecat total, contrar a ceea ce am putea crede, și că există câteva vagi pete luminoase și colorate. Este vorba de ceea ce se numește haos vizual, constituit din fosfene provocate spontan de activitatea cerebrală: percepție vizuală a schimburilor interemisferice.

Atunci când se observă detaliile haosului vizual, ne dăm seama că se precizează progresiv, că devine din ce în ce mai luminos și apar culori, la fel ca mișcări și forme din ce în ce mai numeroase. După ce haosul vizual capătă densitate, poate fi ușor observat cu ochii deschiși, ceea ce îi face pe unii să spună că percep „aura”, pe când ei descriu doar culori și mișcări care nu sunt decât ritmuri și culori ale propriului haos vizual. Această percepție a diverselor tipuri de fosfene și experiențele pe care ele le produc sunt la îndemâna tuturor. În „Mistici și Magicieni ai Tibetului”, Alexandra-david-Neil descrie diferitele feluri de izolări pe care le practică religioșii:

„Meditarea în tenebre este o practică cunoscută în India și în cea mai mare parte a țărilor budiste. Birmanezii construiesc pentru asta camere speciale – am văzut aici diferite modele în timpul sejurului meu în munții Saghain – dar religioșii nu petrec în ele decât câteva ore. În Tibet, dimpotrivă, există oameni care petrec numeroși ani în tenebre și care chiar mor în acest tip de morminte”.

Este foarte evident că, în aceste condiții de întuneric total, lama obține un haos vizual extrem de dens și bogat , iar durata impresionantă a acestei fixări arată importanța pe care tibetanii o acordă tehncii. Dar, plecând de la momentul în care se cunosc principiile fiziologice care guvernează tehnicile inițiatice, nu este necesar să practicăm un ascetism atât de dur. Haosul vizual este, după fosfenă, una dintre primele energii subtile ușor de perceput și observat și el permite accesul la fenomene neurologice foarte interesante. Acestă tehnică este în special utilizată pentru dezvoltarea fenomenelor de viziune și intuiție, clarviziune și pentru a provoca exteriorizarea conștiinței în afara corpului.

Această tehnică constă în observarea detaliilor unei luminozități total subiective și mai bine, în sensul său filozofic, în deplasarea către lumină. Este căutarea tuturor tradițiilor inițiatice veritabile; practica fixării surselor luminoase directe sau indirecte este universală. Anticii afirmau că „lumina este sursa cunoașterii”. În prezent, datorită lucrărilor Doctorului LEFEBURE, înțelegem de ce!

Exercițiu:

1. Remarcați detaliile haosului vizual. Durată, 3/4 de oră.
2. Observați senzațiile subiective, percepțiile vizuale, gândurile, dispoziția și modul în care este perceput corpul.

Fosfena este numită „al treilea ochi” sau „ochiul lui Shiva”.

Cu toate că avem doi ochi, nu percepem decât o singură fosfenă în mijlocul câmpului vizual, iar concentrarea asupra unui detaliu al fosfenei (al treilea ochi sau ochiul lui Shiva) duce la clarvedere.

Fosfoviziunea fizică este perceperea, în întuneric deplin, de obiecte sau forme traversând lumina difuză, a treia fază a fosfenei.

Dar, înainte de a realiza această experiență, se pot observa cu ușurință fenomene de percepție subiectivă, cu ochii închiși.

VEDEREA AURELOR:

1. Folosiți un fond neted clar și faceți să treacă prin fața sa mai multe persoane, una după alta. Apoi, observați haloul (strălucirea) care înconjoară capul și umerii îndreptându-vă privirea la 5 centimetri desupra capului unui subiect.

2.Cereți unei persoane aflată în picioare în fața fondului neted să-și îndrepte atenția asupra picioarelor sale.
Haloul își diminuează intensitatea și devine mai șters.
Apoi cereți-i să se gândească la părul său.
Haloul se intensifică și devine mai luminos.

3. Persoana se lasă jos rapid (se ghemuiește brusc).
Se observă o ușoară luminozitate care urmează corpul, dar mai lent.

4. Acum observați haloul care înconjoară un obiect.
Se observă același fenomen la obiecte ca și la ființele vii cu precizarea că, la un obiect, nu există nicio modificare a intensității haloului. În timp ce, la un subiect, intensitatea luminozității haloului va fi în funcție de starea sa sufletească.

Această percepție a haloului sau luminii difuze este numită percepția corpului eteric.

Perceperea acestei lumini difuze (corp eteric) în jurul unui subiect poate fi însoțită de percepția culorilor (haos vizual – aură ).

Este vorba de un fenomen foarte complex de percepție fosfenică, în care se regăsește proprietatea de mulare a fosfenei în jurul corpului sau obiectului. Acest halou luminos este o percepție subiectivă care copiază percepția fizică, dar este vorba de asemenea de un fenomen psihic, pentru că starea de spirit a persoanei observate are o influență asupra intensității și luminozității haloului. Acest fenomen este numit „percepția aurei”.

Astfel, când spunem că am văzut aura unei persoane cu emanațiile sale de culoare, ar fi mai bine să spunem: haosul meu vizual s-a mulat în jurul percepției imaginii sale și creierul meu a creat o lumină difuză. Totuși, interpretarea pe care o am asupra culorilor (sau aurei), în câmpul meu vizual, va fi în funcție de capacitățile mele de interpretare.