Balansările

Balansarea în 8 sau mișcarea infinitului

PLANȘA n° 4

TOATE BALANSĂRILE SE PRACTICĂ ÎN ACELAȘI MOD CA BALANSAREA LATERALĂ, ADICĂ ÎN 3 TIMPI CU FOSFENĂ ȘI PUNCT DE CONCENTRARE. Doar mișcarea capului se schimbă.
Cu o singură excepție: balansarea în hemicircumducție (sau Balansarea în potcoavă).

Balansare în 8, mantra ILLI.
Combinație a unei balansări laterale cu două mișcări de rotație simetrice.
= Permite dobândirea unei mai mari forțe de caracter, o mai bună ancorare în viață, o mai bună centrare. Permite obținerea unei anumite clarviziuni despre drumul nostru în viață.

primul timp: mișcare a capului un pic amplă.
Durata: 1 minut.

al 2-lea timp: foarte scurtă mișcare a capului.
Mereu în ritm cu mantra și în sincronizare cu tranziția punctului de concentrare, care va trece întotdeauna prin același loc în timp și spațiu.
Durata: 1 minut.

al 3-lea timp: idem cu primul timp.
Durata: 1 minut.

Apoi reluați și, la fel ca la balansarea laterală, nu pierdeți punctul de concentrare al capului.
Notă: La fiecare clic gândul trece din nou prin bucla centrală.

Exemplu de exercițiu care se poate face o dată sau de două ori pe an:
Se rememorează în mod panoramic, adică trecând de la un eveniment la altul, aspectele importante ale trecutului, având grijă să nu se păstreze decât evenimentele care ne par a fi în legătură cu evoluția noastră. Această retrospectivă se face pentru dreptaci în partea stângă. Adică, practicând balansarea în 8, noi vom lăsa să ne revină amintirile, dar cu ideea că ele se situează pe partea noastră stângă.

Apoi, după ce s-a făcut această rememorare, rememorare care pleacă din copilărie pentru a ajunge la viața noastră actuală, vom lăsa să vină către partea noastră dreaptă imagini, idei puternic legate de ceea ce am vrea să fim sau să devenim în anii următori.

Primul timp al acestei activități nu este, propriu-zis vorbind, o formă de regresie. Nu este vorba nici de o formă de psihanaliză. Demersul psihanalitic este, de altfel, opus demersului inițiatic care este un demers evoluționist. A vorbi despre o problemă înseamnă a o crea deja. Trecutul este cel mai greu lucru pe care o ființă trebuie să-l administreze. În demersul inițiatic, noi nu încercăm decât să fim conștienți de trecutul nostru pentru a înțelege mai bine întrepătrunderea, evenimentele care ne-au făcut să fim ceea ce suntem astăzi. A fi prea aplecat asupra trecutului este o atitudine retrogradă care nu face decât să ancoreze mai mult în memoria electronilor noștri problemele noastre, defectele noastre.

“TOT CEEA CE ESTE ÎN SPIRIT TRECE ÎNTR-O ZI ÎN MATERIE, dacă nu în această viață, în următoarea … Doctorul LEFEBURE”.

Meditați la ceea ce v-ar fi plăcut să fiți, permiteți programarea viitorului… și conform teoriei reîncarnării revenirea în cele mai bune condiții…