MĂRTURIE SPECIALĂ
despre Daniel STIENNON
(1/3)

Roger A.
După atâția ani petrecuți în difuzarea lucrărilor Dr. Lefebure, mi s-a părut normal, în ciuda reținerilor lui Daniel Stiennon, să-i aduc un omagiu prin intermediul experiențelor practicanților. Pentru a înțelege o fațetă a personalității sale, trebuie amintit că el a fost pentru puțin mai mult de 7 ani singurul colaborator apropiat al Dr. Lefebure, iar acesta, ca recunoștință, i-a transmis inițierea prin impunere în ora care a urmat decesului său. A se vedea cartea Inițierea supremă care se poate descărca în rubrica „SPAȚIUL MEU”.

El este deci, ca urmare, unicul și singurul moștenitor spiritual al Dr. Lefebure. Asta îl face să spună, uneori, „eu sunt Dr. Lefebure”. „Dumnezeu spune: Să se facă lumină! Și lumină se făcu…” (Geneza cap.1v.4). Isus este deci Cuvântul creator, Dumnezeu și Cuvântul Său sunt unul, ceea ce explică de ce Isus declara: „Eu și tatăl meu una suntem” (Ioan cap.10v.30).

La fel, nu poți sesiza personalitatea „personajului” decât după ce l-ai văzut animând o „pregătire continuă consolidată”. Numai ca urmare a acestui fel de pregătire poate fi înțeleasă întrega putere care emană din el.
Atunci când el se ocupă de animarea unui grup de practicanți ai nivelului de pregătire continuă consolidată, puterea energiei vibratorii pe care o degajează nu poate lăsa pe nimeni indiferent, așa cum lasă să se înțeleagă cele câteva mărturii adunate care constituie acest Newsletter.

Sunt mai mult de treizeci de ani de când eu îl cunosc pe Daniel S. În acea perioadă, el era la al 3-lea Dan și instructor șef într-o școală foarte mare de aikido în Paris. Și în cadrul unui tatami a avut loc întâlnirea noastră. Seara, după cursul acestei arte marțiale, el organiza, înconjurat de câțiva practicanți, ședințe de Fosfenism. În acea vreme, Dr. Lefebure tocmai terminase redactarea cărții sale Kundalini Volumul I, de la morișca de rugăciune la dinamul spiritual, iar plecând de la planul dat în interiorul acestei cărți Daniel Stiennon a construit un Giroscop cu o roată de bicicletă.

O veche roată de bicicletă, hârtie neagră, oglinzi decupate la un geamgiu, un trepied de fotograf pentru a fixa roata, zece participanți aliniați pe două categorii, cu cei mai mici în față și cu fiecare, pe rând, trebuind să treacă în spatele roții pentru a o pune în mișcare și a o face să se rotească în timp ce o lampă puternică luminează oglinzile.
Iată cum, prin acest procedeu care poate părea, în vremea Giroscopului Virtual, foarte rudimentar, eu am început, ca și alții, să descopăr Fosfenismul.

Îmi amintesc că, la finalul unei luni de practică, eram trezit nopțile în plin somn de fulgere luminoase care îmi invadau capul și care terminau mereu prin a mă transporta cu o senzație de deplasare la mare viteză nu știu unde. Aveam 22 de ani, conexiuni neurologice care se stabileau ușor, dar nicio cunoaștere a domeniului (ezoteric) pe care îl descopeream. Mă lăsam deci, în cea mai mare parte a timpului, transportat prin observarea pasivă a unui spectacol care mi se părea în același timp minunat, impresionant și foarte curios. Apoi roata vieții s-a întors, m-am căsătorit… dar am rămas mereu în legătură cu Daniel S., dar fără a putea practica atâta timp cât mi-aș fi dorit. Nu am abandonat niciodată Fosfenismul, căci rezultatele obținute nu le-am uitat niciodată.



Marc N.
Suntem mai mult de o sută, poate 120 de practicanți pentru un week-end de pregătire continuă consolidată. Sunt acolo persoane care, ca și mine, vin pentru prima dată, dar și veterani. Toate categoriile sociale și culturale par a fi reprezentate. Manager superior, conducător de întreprindere, secretar executiv, muncitor până la șomer. Dar, ceea ce am remarcat imediat cel mai mult este aspectul colegial al acestui tip de stagiu. Un pic ca și cum toată lumea părea să se cunoască de mult timp. Poate pentru că Fosfenismul este cel care ne reunește.

Prima oră este dedicată „lansării ritmurilor”. Sub conducerea lui Daniel Stiennon, înlănțuim fără nicio pauză exercițiile de Ritmo-Fosfensim superior, ca de exemplu exercițiile triadei spirituale, de bi și tri concentrare incluzând de fiecare dată exercițiile cu mantre și ritmuri rapide.

Apoi, Daniel Stiennon ne împarte în cinci grupe, fără nicio ierarhie, fiecare putând să-și aleagă grupul. Fiecare grup înconjoară o saltea, sau mai exact o saltea gonflabilă, de tipul pat. O persoană se întinde și devine receptorul, restul grupului devine emițător. Daniel Stiennon insistă mult asupra faptului că receptorul trebuie să se lase purtat de senzații ca un dop de plută pe val, în timp ce practică exercițiul de concentrare asupra unui detaliu al senzației. Emițătorii, în ceea ce-i privește, trebuie să practice proiectarea unui exercițiu de Ritmo-Fosfenism de nivel superior în direcția primitorului.
Abia început exercițiul că asist la un festival de transe inițiatice. Mereu ghidat și foarte bine supravegheat de Daniel Stiennon, acesta ne explică faptul că receptorul nu trebuie să se miște, că el trebuie să se forțeze, fie să-și canalizeze energia la nivelul de jos al burții și s-o facă să urce progresiv pentru a o face să iasă prin creștetul capului, fie să rămână foarte concentrat la nivelul câmpului său vizual, concentrarea asupra unui detaliu al senzației fiind de ajutor.

După douăzeci de minute, i s-a cerut receptorului să descrie senzațiile și percepțiile pe care le-a avut. Și asta este ca privirea unui copil care descoperă cu ochii fermecați cadourile de sub bradul de Crăciun atunci când fiecare descrie ce a văzut și perceput. Ar fi mult prea lung și obositor pentru mine să descriu fenomenele, dar acestea pot fi ușor rezumate în câteva cuvinte.

O parte a corpului eteric începe să vibreze. În ce mă privește, asta s-a produs prima dată la nivelul brațului stâng, apoi această senzație a invadat tot corpul eteric (dublul meu), transferându-se uneori corpului fizic. Dar, de fiecare dată, Daniel Stiennon este acolo pentru a ajuta ca toată această energie să treacă mai mult în zonele creierului aflate în legătură cu gândirea sau imaginația, cu scopul ca energia să nu se piardă (risipească) trecând în zonele motrice.

De fiecare dată, el insistă asupra faptului că există două feluri de transă. Cea mai obișnuită, transa fizică, de evitat, deoarece ea nu duce la nimic concret, ea este cu siguranță plăcută, dar conduce la ceea ce Dr. Lefebure a numit o fundătură senzorială. Aveți urticarie, vă scărpinați și, la un moment dat, începe să vă placă să vă scărpinați. Sunteți într-un fund de sac senzorial, sunteți într-o stare patologică, puteți chiar să vă provocați sângerare și asta vă va produce plăcere.

Din această cauză, insistă puternic Daniel Stiennon, trebuie să ne păzim de orice manifestare fizică, energiile de sincronizare neurologică trebuie să fie create în zonele gândirii sau ale imaginației, atunci se ating adevărate stări inițiatice.

Transa fizică, ne explică Daniel Stiennon, este extasy-ul care duce la dependență și la decădere, spre deosebire de transa mentală care permite atingerea celor mai profunde straturi ale conștiinței noastre.

Adevărata cale inițiatică și spirituală nu se poate întrezări decât printr-o cunoaștere perfectă a acestei capcane care îl poate pândi pe fiecare practicant, căci transa fizică este ușor de obținut și foarte plăcută, dar dacă nu suntem atenți, așa cum am spus deja, ea conduce la un impas senzorial de care este foarte greu să te debarasezi.

Din fericire, pentru fiecare avansat în acest nou domeniu care este drumul inițiatic, Daniel Stiennon este acolo pentru a jalona. Și prin asta, ca și pentru toți participanții, la fiecare exercițiu inima și spiritul meu se umplu de o bucurie incomensurabilă. Trebuie să trăiești această experiență o dată în viață pentru a-i înțelege toate sensurile.

Unii începători sunt foarte impresionați, ceea ce îi împiedică să profite din plin de experiență. Fără ajutorul emițătorilor, Daniel Stiennon se apropie și îi atinge una sau două secunde pentru a le transmite ritmurile și atunci totul apare. În imposibilitatea de a controla ceva, nu te poți decât lăsa purtat de aceste senzații.

Luați un scaun de birou care se poate roti în jurul axei sale, așezați-vă, închideți ochii, lansați scaunul cu ajutorul picioarelor și faceți douăzeci de rotații, apoi opriți scaunul dintr-o dată. Senzațiile cenestezice sunt foarte puternice, aveți impresia că încă vă rotiți sau, pentru a folosi un limbaj mai ezoteric, aveți impresia că „dublul” dumneavoastră se rotește, că se detașează de corpul fizic, dar că se rotește în sensul invers celui în care vă rotiți fizic. Este deja o experiență destul de puternică. Atunci când Daniel Stiennon vă transmite un ritm, este aceeași senzație de o mie de ori mai puternică. Este puțin ca și un pilot de avion care atinge mai mulți g ca urmare a unei accelerări foarte bruște.
(g = unitate de măsură pentru accelerație)

Chiar atunci când noaptea se visează că se zboară, că se deplasează la foarte mare viteză, nu se atinge nici 1/10-e din senzația provocată de Daniel S. Toate acestea pentru a înțelege foarte bine că este cu adevărat foarte puternic. La fel cum este surprinzător să descoperi că se pot produce fosfene și ne minunăm de culorile lor, la fel toată lumea este stupefiată să descopere această posibilitate a facultăților noastre mentale (psihice).

Am văzut plângând de bucurie profesori de yoga care au petrecut ani lungi în căutarea acestui fenomen fără să obțină efecte puternice.
Am văzut increduli, sceptici, dar toți, de la primele experiențe, erau fascinați de ceea ce au obținut. Voi reaminti că Fosfenismul este, înainte de toate, o experiență interioară și îmbogățitoare, așa cum ne aduce aminte Daniel Stiennon și că această aventură nu poate fi trăită decât prin practică. Mulțumesc Daniel.



Béatrice J.
…La formarea continuă consolidată… sunt așezată în fața lui Daniel, el proiectează ritmul asupra mea. Abia ce am închis ochii că mă simt ca baleiată de o undă atât de puternică încât îmi pierd echilibrul și mă face să cad de pe scaun… Cum se definește indefinibilul… Foarte tare, foarte puternic, ca un vulcan care își degajă energia. Un enorm mulțumesc Daniel.



Myriame L.

După o zi de pregătire continuă consolidată. Asta ar putea începe prin: era odată un giroscop… Eu visez, o zână îmi arată o bulă mică de culoare violet pe care o ține în mână. Apoi, ea îmi arată că poate face să leviteze această bulă la câțiva centimetri deasupra mâinii sale. Mă apropii de ea și îi arăt că, apropiind mâna mea de bula sa, pot s-o fac să se rotească și că, în același timp, eu pot levita. Îi arăt că picioarele mele s-au desprins de la sol. Și în acest moment bula începe să se rotească în jurul picioarelor mele. O urmăresc cu privirea, ea urcă din nou de-a lungul corpului meu înfășurându-se în jurul lui și, încercând s-o urmez, mă regăsesc rotindu-mă în „cosmos” ca un derviș rotitor. Nu mă rotesc foarte repede, dar mă rotesc cu o grație maiestuoasă. Mă simt ca învăluită de un sentiment călduros de bine. Mă rotesc un bun moment lăsându-mă purtată de senzații. Apoi, aplicând exercițiul concentrării asupra unui detaliu al percepției și senzației, acolo, în această circumstanță, un punct luminos, mă regăsesc rotindu-mă un pic mai repede cu un sentiment de elevare. Am impresia că nu încetez să mă ridic.

Este o senzație foarte puternică, foarte tare, în același timp foarte caldă și foarte agreabilă. Apoi, eu percep o lumină care invadează spațiul în care mă găsesc. Apoi, reîntâlnesc zâna mea și bula sa, care devine ștearsă. Și simt cum crește în mine un sentiment de plenitudine, emoția este foarte puternică, mă trezesc din această minunată experiență. Mulțumesc lui Daniel Stiennon.