FOSFOVIZIUNE FIZICĂ și
PERCEPȚIA AUREI

Yannik - ELVEȚIA
Am observat că energiile degajate de corpul uman sunt din ce în ce mai vizibile. Asta se datorează poate faptului că punctul meu de focalizare/conștiința spiritului meu se obișnuiește să nu se mai fixeze „volumic” ci în profunzime. Înainte vedeam o nuanță de gri. Acum percep radiația și structura culorilor (aura).
Vreau doar să readuc în atenție latura extrem de puternică și efectivă a acestor exerciții și, de asemenea, să vă mulțumesc pentru menținerea aprinsă și radiantă a flăcării. În aceste vremuri tulburi, ne putem totuși întreba când își va face apariția „al o sutălea imitator”…
Prin urmare întregul sincronism necesar pentru extinderea acestei metode va apărea.


Guillaume P. - FRANȚA
Prima mea experiență s-a produs la numai o săptămână după primul stagiu (pregătire de bază). În timpul acestei săptămâni, am practicat trei sau patru ore de exerciții pe zi. Ședințele erau compuse în principal din balansări și rotații. Fără convergențe, fără tensiuni statice, etc.

În această perioadă găzduiam un prieten care nu era deloc la curent cu cercetările mele în acest domeniu. Această precizare este importantă, în ciuda aparențelor.
În timpul somnului am început ușor să fiu conștient că trupul meu începe să vibreze… Senzație abia perceptibilă a vibrațiilor care se intensifică încetul cu încetul, un pic în afara corpului. M-am lăsat în voia acestor vibrații care încep să fie din ce în ce mai puternice. Mă simțeam ca purtat de un curent creat de mici valuri multiple.
Era minunat, intens și foarte plăcut… chiar îmbătător. Am decis atunci să mă concentrez asupra unui detaliu din haosul vizual gândindu-mă să văd cât mai departe posibil…
Dintr-o dată, chiar un pic brutal, o lumină mare, intensă și orbitoare a invadat câmpul vizual. Acestă viziune a fost atât de puternică încât am țipat în timp ce prietenul pe care îl găzduiam s-a trezit și a aprins lampa din camera mea. M-am reașezat brusc în pat pentru a-i face ceva observații. Ce eroare! Camera mea era total cufundată în întuneric.
Oare ce am pierdut în acea noapte? Această viziune nu a mai apărut niciodată…
Mărturisesc că am rămas cu un gust amar referitor la această problemă și că o anumită nostalgie a momentului se manifestă prin aceste cuvinte.
În orice caz, îi mulțumesc lui Daniel și invit toți fosfeniștii să-și folosească tastaturile pentru a povesti despre experiențele lor. În ceea ce mă privește, nu voi mai ezita.
Faceți-ne să visăm!