Scurt extras din: CARTEA DE AUR


1 - 2 - 3

Stagii de vară 2010 franco-spaniole, continuarea părții a 2-a

Pentru mine, cel mai important a fost meditația în grotă, unde am înțeles că corpul nostru eteric poate crește împreună cu cel al Terrei, într-o influență mutuală și reciprocă. Nu-l pot uita pe Oscar (nume dat unui copac). Am o admirație pentru arbori. Ei ne dăruiesc totul în schimbul a nimic. Energie, pace, seninătate, înțelepciune… Îmi place meditația lui Francesc, izolând toți centrii și integrându-i cu Oscar. Foarte bine, profesore! Mulțumesc lui Francesc, Dani, Alfons și Meki pentru organizarea acestui curs. Puțin sau nimic în legătură cu retragerile pentru meditație… Aici se lucrează foarte puternic, conform tehnicilor Fosfenismului, dar se obțin rezultate. Practic, am putea spune că în trei zile, ne încărcăm „bateriile” mai rapid decât într-o lună de vacanță. Nu există o ideologie sectară, nici altceva în genul ăsta. Vreau să-mi exprim recunoștința față de toți cei care au participat la curs. Voi toți mi-ați oferit adevărate perle de înțelepciune. În ceea ce o privește pe soția mea, ea a suferit o transformare totală. Văd cum ochii ei strălucesc, arătând întreaga sa forță interioară. Ea este entuziasmată. Pentru ea și pentru mine va exista un înainte și un după.

De: Gisleno


Am fost surprins ca, în câteva secunde, stând întins cu capul în direcția râului, să obțin o experiență superbă: am văzut matricea eterică, legătura existentă între toate lucrurile. Am văzut ceva ca un corp dens de culoare albicioasă ieșind din creștetul capului și mișcându-se către râu. In continuare mi s-a arătat o mică „crăpătură” în formă de ochi care s-a mărit încetul cu încetul. Punând „piciorul dincolo” am văzut o lume admirabilă unde natura nu apare ca o matrice împărțită în alb și negru, ci ca un focar de culori. Asta nu este o viziune în detaliu ci în perspectivă ca și cum ești pe vârful unui munte, unde se văd păsările zburând și totul scăldându-se într-o frumusețe impresionantă și colorată. Experiența continuând, atenția se concentrează asupra plexului solar unde în centrul său a apărut o piatră de cuarț enormă. Piatra părea de dimensiune foarte mare și cu o lumină interioară. Am avut o puternică senzație de forță. Forța elementului apă s-a manifestat în zona plexului sub forma unor valuri, ca o evacuare. Am simțit de asemenea o pulsație a pământului intrând în rezonanță cu corpul meu. Munca de căutare a arborelui puterii mi-a permis să obțin o manifestare a forței naturii. Asta a fost un pas mai departe pe drumul luminii vieții prin intermediul ritmurilor fosfenice.

De: Alfons


Cînd eram copil îl însoțeam pe tatăl meu la pescuit. Imi plăcea să urmăresc reflexia soarelui pe apă apoi mă întindeam pe iarbă și căutam figuri în nori. Imaginația mea nu avea limite, visam mereu și frumusețea prindea forță. Eram creativ și în mintea mea obțineam tot ceea ce nu puteam avea în exterior (cel puțin așa credeam). Dansam, cântam și regizam spectacole mari. Montam scene și coregrafii incredibile cu costume foarte colorate. Nu am crescut ca și colegii mei de liceu, eram diferit… Devenit adult, am început să văd din nou lumini dansând în fața ochilor. Asta strălucea din toate direcțiile și într-o zi în care observam soarele, el mi-a „vorbit”. El a format în fața mea o mandală grandioasă pe care spiritul uman nu ar putea să și-o imagineze; totul era structurat, lumină și culoare, multiple planuri suprapuse unele cu altele. Apoi ceva a apărut și m-a extras în afara corpului meu. Eram parte a întregului mediu atunci cînd am trăit această experiență fantastică. Știam că nu era un vis, că nu mi-am imaginat asta, că era real, că există un alt mod de a privi, o altă realitate. Am încercat să înțeleg și într-o zi am citit că un medic francez făcuse cercetări asupra fenomenelor văzute de persoane și a descoperit că toate au ceva în comun: „Lumina, Soarele”. El a creat o tehnică, „Fosfenismul”. Așa l-am cunoscut pe Francesc CELMA și stagiul său a fost o revelație care mi-a permis să înțeleg. Mulțumesc tuturor că mi-ați permis integrarea în spațiul vostru. Era minunat. Îți mulțumesc Francesc pentru munca, implicarea și răbdarea ta.

De: Pilar


Coeziunea grupului a fost admirabilă. Voi toți m-ați învățat ceva și vă sunt recunoscătoare. Nu este ușor să asimilezi realitatea experiențelor trăite în starea de conștiință pe care noi o obținem făcând exercițiile Fosfenismului, dar eu sunt uimită să „văd” modul în care universul ne comunică energia atunci când aducem armonia și ritmul în spirit. În grotă, Terra mi-a arătat întreaga sa putere, deschiderea universului prin patru mari vectori…

De: Josefina


Am participat pentru prima dată la cursul de Fosfenism în natură. Este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat de mult timp. Asta a fost o experiență extraordinară, unică și care nu seamănă cu nimic văzut înainte. Eram în Matarraña și ceea ce ni s-a întâmplat acolo era foarte diferit de ceea ce ni s-ar fi putut întâmpla într-o sală a orașului. Natura era protagonistul, ea ne-a primit, ne-a permis să profităm de ea și ne-a oferit cea mai bună parte a repertoriul său: un climat senin, o atmosferă caldă, copaci, păsări, fluturi, luna rotundă aproape plină, care împarte cerul cu soarele în timpul coborârii noastre spre peșteră. Ne ia mai mult timp să coborâm decât să urcăm. Ne oprim la fiecare al 3-lea pas pentru a contempla peisajul, spunându-ne unul altuia: „privește luna”, „privește lumina”, „privește toți acești fluturi”, etc. Frumusețea locului de la sosirea în Mattaraña m-a făcut să concluzionez că trebuie să abordăm natura cu o altă intenție și cu atenție. Ce se poate spune despre peșteri? În călătoria noastră, ne-am oprit în peștera de „Cristal”, admirabilă. Umiditatea sa, întunericul absolut, ne-au permis să simțim ceva în noi despre care nu știam nimic: Vocea noastră, drumul nostru în Viață. Nu știu dacă acest loc ni l-a dat sau l-a împrumutat.

Nu am ureche muzicală și vocea mea este destul de banală. Încetul cu încetul, din gâtul meu se naște un OM care mi-a permis să cânt fără rușine și să mă alătur restului grupului. Înainte de a pleca din peșteră, pe tot parcursul zilei, am avut impresia apoi certitudinea că mi-am găsit piatra puterii, asemănătoare unui diamant frumos, înzestrat cu o lumină albastră blândă, pe care am văzut-o ridicându-se în mod elicoidal. Am avut senzația că mama pământ era în mine după ce am văzut-o din interior, formată din rețele de miloane de rădăcini de arbori. Atunci când eram întinsă, un curent de energie și un jet de lumină au ieșit din acest loc pentru a ajunge la mine ca o rază. A rămas puțin. Am putut să o văd clar, ca arborii sau pietrele. Sunt extrem de fericită că am împărțit cu voi aceste zile de neuitat. Îi MULȚUMESC mult lui Francesc pentru calitatea acestui stagiu.

De: Amparo


„La Coveta de l'Aigua” este o peșteră situată într-un munte cunoscut ca „Mas de Pau” în comuna Fuentespalda. Ea se găsește la o altitudine în jur de 800 metri deasupra nivelului mării și are o adâncime de aproximativ 100 metri. Parcursul interior este de 700 de metri în care găsim numeroase săli. În peșteră este o temperatură de aproximativ 10 grade cu un indice al umidității de 90%. În acest loc admirabil efectuăm practici de Fosfenism. Aici am mers îmbrăcați cu haine călduroase, în timp ce în exterior era o temperatură mai mare de 30 de grade.

Efectuăm exerciții de Fosfenism. Era vorba despre a trimite ritmurile fosfenice către plexul solar al unei persoane pasive, într-o atmosferă absolut întunecată. Grupul intona „OM” și fiecare efectua diferite balansări. Timp de 4 ore cât au durat exercițiile, forța aflată în Terra s-a manifestat progresiv în mine în zona perineului, în plexul solar și plexul cardiac. Acumularea ritmurilor și forța locului mi-au dat o putere neobișnuită. Intonarea mantrei părea să iasă din măruntaiele pământului nu numai din corpul meu, ci din grotă și chiar din pământul însuși. Cu cât practica avansa, cu atât senzația de putere personală creștea. Era ca și cum o energie adormită dintotdeauna la baza coloanei mele vertebrale fusese trezită. Se producea o simbioză, o relație strânsă între Terra și propriul meu corp. Ca o corespondență între grota fizică unde noi executăm practicile și „cavitatea” unde se află înfășurată energia Kundalini. În după-amiaza aceleiași zile, ca urmare a practicilor pe care le-am făcut, am simțit ceva ca un corp dens și albicios care iese din creștetul capului și alunecă în direcția râului. Am simțit cum ies din capul meu ca și dublul corpului, plin de lumină.

În seara aceleiași zile, la apariția lunii pline, fiind tot în stagiul de „Pregătire Continuă” în schitul din San Pedro, corpul meu a început spontan să se balanseze cu mișcări care semănau cu un dans lasciv. Mă simțeam bine, corpul se deplasa în ritmul unei mișcări sinusoidale ascendente care merge de la baza coloanei până la cap. În interior simțeam o mișcare în spirală. După câteva minute am simțit ca și cum o energie enormă iese prin creștetul capului…
După câteva minute în fața mea a apărut un punct intens de lumină care părea să-mi arate puterea sa… Pe neașteptate, ce era în fața mea am simțit în mine. Corpul meu se deplasa pe dibuite, cu senzația de a vedea în întuneric. Nu cu ochii mei fizici ci cu energia care este în mine. În același timp mă deplasam emițând un sunet, ca și cum dorea să arate forța și puterea sa.

Odată ședința terminată, m-am simțit cutremurat de un sentiment pe care nu aș putea să-l descriu și nici să-i acord un calificativ… Ceva s-a schimbat în mine. Există dovezi fizice: mă simt mai puternic și, curios, mai flexibil. Cred că numeroase lucruri s-au deblocat și corpul a dobândit o altă mobilitate. Mi se pare că această energie a eliberat lucruri foarte adânc înscrise în corpul meu.

De: Alfonso


Am început să incantez OM atât de puternic încât am văzut peretele peșterii iluminându-se. Restul grupului mă urma, în ritm și sunet. Mă simțeam fericit. Dar surpriza mea a fost atunci când, terminând, mi-am văzut gambele tremurând în ritmul de 6 ori pe secundă. Atunci Kundalini a urcat. Asta a fost admirabil.
Din această lecție am tras următoarea concluzie: dacă o persoană se lasă antrenată de ritmul (gânduri, idei…) altora, ea își pierde forța și acționează ca și restul grupului. Prin ea însăși, o persoană poate să-și restabilească ritmul care îi este propriu și vibrația pentru a fi o ființă individuală și completă. Cei care sunt în preajma sa vor fi obligați să vibreze în ritmul său. Iar aceasta are pentru mine implicații în viață.
Francesc a numit acest exercițiu „sincronizare a personalităților implozive”. Orice persoană își poate accelera ritmul și vibrațiile până la a fi o personalitate explozivă. Este asta bine? Pentru mine da, deoarece se pierde dependența de alții, se oprește atragerea celor care au vibrații joase, pentru a merge către înalt (este poate un pic abstract, dar cel care vrea să asculte va înțelege). Francesc spunea: trebuie creată o structură mentală puternică pentru a putea lucra astfel ca nimic să nu ne afecteze și să ne poată împiedica să progresăm. Aici este secretul: vibrația înaltă și conexiunea cu mama noastră pământul. A relega ombilicul cu pământul pentru a ne purta „sufletul” către cer. Omul este plin de vulnerabilități: anumite cuvinte îl dezechilibrează, un gest trezește furia sa, o privire îi declanșează neîncrederea.
Toate lucrurile îl destabilizează. Asta nu este valabil pentru cei care au o bază puternică și o vibrație rapidă.
Era magic să vezi energia copacilor, forme, sunete și culori. Am fost încântat…
Este surprinzător să vezi fața participanților după aceste experiențe și transformările lor.

De: Dani


Imediat după ce am început cu balansările verticale, simt prezența ființelor deplasîndu-se, ca în metrou la ore de vârf sau la părăsirea unui stadion de fotbal la finalul unui meci. Era o senzație enormă. Apoi am perceput mai multe ființe de culoare verzuie și m-am simțit puternic în toate exercițiile efectuate.

În exercițiul „privește fără să vezi” am văzut matricea eterică a naturii. Întreaga pădure se deplasa ca un întreg și, în același timp, o ființă se arăta și se ascundea în spatele unui copac, balansându-se în ritmul naturii.

- Animalul de putere: fiind activ, am putut vedea, în diverse ocazii, triskelul, simboluri matematice inversate și numeroase tipuri de cruci. Apoi mi-am invocat animalul de putere și el a apărut.
- Exercițiul pietrei puterii: fiind pasiv, am putut vedea un lucru despre care nu știu să spun cu precizie ceva. Era fie o bucată de cărbune sau o turmalină și alături, ca două cristale de culoare albăstrie în formă de lacrimă.
Apoi am putut vedea o coloană de lumină și un val albastru foarte fin care iese din buric. Am văzut multe lumini și mi-am spus: „oare ce face Francesc cu lampa?”.
Am perceput în lumină o zână. Aripile sale, fața aurită, ea este magnifică. Avea ochii larg deschiși. Eram pe deplin conștient de ceea ce văd.

După-amiază practicăm o meditație cu elementul apă.
Experiența mea de ascensiune a Kundalini a fost foarte revelatoare. De 2 luni lucrez continuu (aproape zilnic) cu Giroscopul virtual, ceea ce m-a ajutat să verific că este ușor de obținut rezulate cu această unealtă (dacă se lucrează în mod continuu și asiduu).
Această ascensiune a kundalini s-a produs dintr-o dată în câteva secunde. Mulțumesc tuturor pentru că mi-au oferit această ocazie. Daniel Stiennon spunea că „logica «KARMICĂ» vrea ca aceia care își stăpânesc pulsiunea sexuală să progreseze mai rapid. Dar că totul este relativ.” Cred că în cazul meu este așa: dacă mi-aș fi controlat sută la sută pulsiunile în timpul celor două luni și jumătate de antrenament cu Giroscopul, rezultatul ar fi fost cu mult mai puternic.
Concluzia mea după această pregătire continuă este că kundalini este intim legată de fizic ca gândire ritmică pură. Mulțumesc Doctorului Lefebure, care trebuia să primească un premiu Nobel.

Senzațiile din timpul acestui stagiu au fost extraordinare. Mulțumesc lui Francesc că a plantat sămânța Fosfenismului în Spania pentru ca Franța să nu fie singurul protagonist al miracolului luminii și ritmului.

De:Edu


Cum îmblânzim spiritul? S-au scris mii de tratate filozofice revelând experiențe mistice trăite cu adevărat sau fantasmagoric și altele mii încă vor fi scrise. Gânduri concretizate pe hârtie pentru a încerca să explice răspunsul la marea întrebare. În ceea ce mă privește, răspunsul cel mai bun este: practicând fosfenismul.
Memoria primitivă a esenței noastre umane m-a condus la căutarea extraordinarului. Întotdeauna am dorit să înțeleg substanța ființei umane și uniunea sa cu natura. Înțelegerea motivului fascinației și frumuseței sale. Ca urmare a unui impuls brusc, am participat fără nicio speranță, la cursul de naturo-fosfenologie oferit de Fosfenism, în inima Matarrañei (regiune din Spania). Am urmat o pregătire pentru care simțeam o chemare, pentru ca după experiența personală trăită să mă întorc la Universul meu, însoțită de dragostea necondiționată și extraordinară a vieții. Știu că asta va fi pentru totdeauna.

Atunci când îi traversezi frontierele, regiunea Matarraña te invită să te abandonezi în brațele sale verzi și dense. Peisajul surprinzător te scaldă într-o fericire până la abandonul total al simțurilor tale. Locul care ne-a primit ne-a permis să vibrăm la unison cu această enclavă de energie ancestrală puternică și efervescentă; o mare de pace care nu-ți cere decât să o privești, să fuzionezi cu magia, frumusețea și secretele sale, pentru ca, puțin câte puțin, senzații și mirosuri, vânt și umiditate, să îmblânzească spiritul. Înțelegerea miracolului vieții.

Ruinele sihăstriilor aflate peste tot, într-o liniște mormântală, își dezvăluie și șoptesc secretele lor uitate și glorioase; te incită să le descoperi cu ochii sufletului, pentru a atinge aceste energii speciale închise în stâncile odinioară în fuziune. Pare dificil să descoperi natura în patru zile și să unești ființa cu cele patru elemente primordiale ale vieții; dar, dirijați cu o mână de maestru de Francesc, noi am reușit. Am descoperit dulcele sărut al aerului pe gura mea, am zburat fără aripi în ritmurile bătăilor inimii către infinit. Am dansat cu focul sălbatic și am ars fără flăcări în ritmurile spiralelor vieții. Am savurat umiditatea profunzimilor pământului în cadențele tobei Universului. Amuțită într-un geamăt gutural provocat de spectacolul strălucitor al vieții dezvăluit în fața mea.

Încântarea s-a terminat prin o explozie imensă de scântei de lumină produse în creierul meu. Am fost actrița și în același timp spectatoarea propriului meu extaz, ascensiunea energiei Kundalini.
Puternică experiență ce m-a umplut de bucurie zi după zi, care umple dragostea, viața și inima mea de surâsuri. Ea mi-a permis să înțeleg, într-un strălucitor moment efemer, ceea ce se ascunde în spatele ochilor mei…

Instructorul ne-a arătat drumul. Natura ne-a deschis brațele. Ni s-a permis să atingem focul, pământul, aerul și apa cu singura noastră esență, puternică, fragilă și adevărată a ceea ce suntem: Iubire.
Depinde acum de noi să protejăm, cultivăm și prețuim ceea ce am descoperit în această călătorie spre cunoaștere și să îmblânzim caii sălbatici ai spiritului. Tuturor și fiecărui participant la această uniune, mulțumesc.

De: Adriana S.


În prima zi, am retrăit experiența unui călugăr care ține în mâna dreaptă o sticlă mică ce conține un lichid. El îl vărsa pe altar în timp ce se deplasa în jurul acestuia din urmă. Se înnopta și era o splendidă lună plină. Nu știu dacă practicam un anumit tip de invocație sau un ceremonial.
A doua zi, am văzut un fel de nimfă a naturii, nu știu dacă ea era protectoarea locului, care încerca să se ascundă între copaci și din când în când își arăta capul.
După-amiază, în peștera din Magdalena, mi-au apărut în viziune până la cinci animale: un câine-lup, un lup de stepe, un urs, un leopard și un rechin. Am văzut de asemenea imaginea unui șaman cu fața pictată în albastru și alb, el se deplasa ca un animal. Am auzit și voci, dar nu distingeam ce spun. Am simțit că aveam multă energie.
În ziua următoare, în timpul unei ședințe am văzut o ființă de lumină…
Am văzut și că arborele meu de putere era un brad, eram în legătură cu el și m-a făcut să-i simt „nemișcarea”.
În schitul din San Pedro, am remarcat că era o energie impresionantă. Am simțit o spirală în jurul buricului meu, a doua chakra. Mai târziu, am remarcat că a patra mea chakră se rotea cu mare viteză. Fantastică senzație…
Mulțumesc încă o dată tuturor.

De: Alberto


Nu doresc să intru în detalii deoarece experiențele sunt foarte personale. Ele sunt în raport cu drumul fiecăruia. În ansamblu, experiența a fost foarte pozitivă, intensă și îmbogățitoare. Locurile de practică au fost foarte bine alese și bine pregătite. Am beneficiat de luxul de a avea cheile peșterilor și capelei și de a dispune de ele cât am dorit.
În ceea ce privește practica în sine, prima ședință a fost liniștită, încărcându-ne bateriile, sincronizându-ne și conectându-ne energetic. Matricea eterică era văzută cu claritate.
Căutarea animalului de putere a fost un succes, un vultur imperial mă însoțește permanent. El a fuzionat cu mine în schitul din munte și noi ne deschidem aripile. Asta nu a fost nimic. Piatra de putere: un cuarț fumuriu admirabil a apărut în fața mea și am putut „vedea„ prin… Peștera era plină de energie.
Ședința Schit/Kundalini a fost foarte intensă.
Mulțumiri speciale lui Francesc.

De: Raúl


Cu exercițiile ritmo-fosfenice, inima mea vibra în ritmul soarelui. Simțeam soarele pulsând și inima mea în totală armonie cu el. Exista o sincronizare perfectă, era foarte mulțumitor. Terminând practica, mă simțeam foarte fericită și mulțumită.
Sâmbătă la prima oră, noi am început să practicăm într-o veche mănăstire. Am practicat balansări repetând mantra OM. Am văzut aura copacilor și energiile care unesc arborii unii cu alții. Acestea apăreau ca o pânză deasă, toți fiind uniți și întrețesuți ca de linii de energie. Este surprinzător să descoperi cum se percepe lumea atunci când beneficiezi de o stare de conștiință ridicată. Copacii aveau o culoare rară extraordinar de intensă. Ca urmare a practicii, orice schimbare este văzută cu o mai mare vitalitate, forță și frumusețe.
După-amiază, urcăm în peșteră. Practicăm tensiunile statice. Mă dedic total practicii. Simțeam o energie enormă în mine, era multă claritate și o forță permițându-mi să o trimit colegului meu, care a primit-o. Erau momente cu atâta energie încât simțeam peștera și solul deplasându-se. Terminând practica aveam atâta energie încât, la sfârșitul exercițiului, eram aproape într-o stare de extaz. Totul era admirabil și fantastic. Nu aveam nevoie de altă practică deoarece eram deja satisfăcută.

Duminică, în Peștera cu apă, grupul a intrat într-o interconexiune. Imediat după ce am început să lucrăm, fără ca cineva să ne-o ceară, noi repetăm mantra și, imediat după, ea reapare de la sine ca revenită din cel mai mare adânc al nostru.

Au fost momente foarte speciale: simțeam o pace profundă. Corpul meu era total inert și conectat cu pământul. Simțeam Forța întregului grup, era atât de mulțumitor încât am fost invadată de o dorință de a plânge, de a râde, de a fi profund recunoscătoare universului, pământului. Am trăit o comuniune superbă. Mulțumesc din adâncul sufletului lui Francesc, mulțumesc tuturor.

De: Charo

Nu doresc să intru în detalii deoare. Experiențele pe care le produc exercițiile Fosfenismului nu depind de predispozițiile personale, de situațiile concrete sau de stările emoționale sau psihologice – subtile – specifice; simplu, dacă exercițiile sun făcute în maniera descrisă, rezultatul așteptat se produce, independent. Și ăsta este lucrul incredibil. Trebuie să te lași în voia lucrurilor și să dai deoparte gândirea noastră rațională.

Recunosc că este complicat, uneori, să ajungi să te ocupi numai de ritmul gândirii, din cauza oboselii fizice sau mai mult din distragere. Asta contribuie mult la existența în jurul nostru a oamenilor atât de diferiți (fiecare cu istoriile sale, inteligența și farmecul său) și permite o coexistență îmbogățitoare.

O dimineață însorită însoțită de o briză ușoară în „Sanctuarul Fecioarei din Gracia” ne-a permis să practicăm exerciții de sincronizare și acufene. Ascultăm aerul, sunetele domeniului, în timp ce efectuăm balansările laterale sau verticale. Acolo, noi ne unim cu Natura; creștem ritmul gândirii noastre pure, într-un exercițiu de transferare a acestui ritm globalității: „a vedea fără a privi”. Reunim un punct de lumină cu gândirea noastră. Acest exercițiu simplu în aparență necesită o concentrare și o practică intensă pentru a obține maximum.
După-amiaza, noi ne căutăm „animalul de putere”, prin exercițiile de tensiuni statice, concentrându-ne asupra Plexului Solar al persoanei receptoare „pasive”, ajutați de elementul foc (aceasta din urmă trebuie să evoce focul în Plexul său Solar).

Am fost martorul unor experiențe spectaculoase ale câtorva colegi de grup și din alte grupuri, cu ascensiunea energiei și faimoasa Kundalini și cu identificarea „animalului de putere”, de exemplu: un urs, un delfin; înțelegând prin asta un coleg care s-a întors la epoca strămoșilor săi…
Sfânta Magdalena este un loc venerabil care ne-a transferat către o lume magică sub efectul mantrelor și armonicelor

Ziua următoare noi practicăm exerciții pentru a găsi „piatra de lumină”. Peștera în care practicăm este impresionantă prin lungimea, adâncimea, liniștea și apa sa pură și cristalină. Suntem în fundul peșterii și eu am fost primul receptor pasiv din grupul meu. Am perceput un curent sinusoidal de lumină albastră care se năștea din zona mea sacră și urca de-a lungul coloanei vertebrale. Trebuia depus un efort mental important, acordând multă atenție exercițiului.
Am văzut piatra mea de putere, cu senzația că o ating fizic…

În ultima zi, după o noapte cu o mare încărcătură emoțională datorită experiențelor trăite, plecăm pentru a ne întâlni cu Oscar. Este un stejar foarte bătrân, enorm prin talie, puternic prin energia sa. În contact fizic cu stejarul, noi ne transformăm buricul într-un vârtej, unde converg jeturi de energie care pleacă, pentru ca dublul nostru eteric să fie unit cu Oscar și să ne transforme în ramuri și rădăcini. Am fost lemn nobil în această clipă.

La prînz, am mâncat în restaurantul Matarraña și, spre marele meu regret, cursul a luat sfârșit. Ne spunem la revedere, cu certitudinea că vom reface experiența cu mult mai multă dorință pentru a continua să practicăm și să învățăm.

De: Pedro N.


Cu două zile înainte de călătorie, eram un pic neliniștită, dormeam cu greu, eram asaltată de o mie de îndoieli… Mă întrebam dacă voi fi capabilă să simt lucruri incredibile ca și alții. Este greu pentru mine să văd și să înțeleg aceste „lucruri”. Am citit în revista „Naturo-Fosfenologia” o experiență trăită de o persoană cu atâta intensitate încât am decis să închid revista pentru a nu afla mai multe. Doream să ajung cu un subconștient curat, fără nicio informație sau sugestie.

Odată ajunsă, am descoperit un sat foarte drăguț unde m-am simțit foarte bine. Am început să-mi cunosc colegii care mă salutau, eram mulțumită. În aceeași zi, noi urcăm în partea de sus a satului. Francesc a prezentat grupului planificarea cursului. Locul era magic, cu un apus de soare magnific. Acolo am făcut un exercițiu de pneumofenă. Era incredibil, expirând simțeam că tot bustul mi se deplasa spre înainte…
Apoi am făcut un exercițiu de „viziune sonoră” cu pădurea. Era minunat, puteai vedea dincolo de ceea ce vezi normal mergând în pădure. Peisajul se transforma.

În peșteră exista o energie foarte puternică. Am format grupe. Am hătărât să fiu pasivă și asta a fost o experiență de neuitat. Nu știu în ce moment, am văzut în câmpul meu vizual doi ochi mari uniți magnifici. Asta mi-a amintit de motivele de pe penele de păun. Apoi am simțit cum un mușchi al gambei mele stângi se mișcă involuntar și asta mi-a atras atenția. Foarte rapid, au apărut senzații foarte puternice. Șoldul s-a mișcat câteva secunde, mâna dreaptă a început să se deplaseze de una singură. Nu am făcut nimic pentru a opri aceste senzații.

Nu mi-a fost frică și am lăsat să se întâmple. Simțeam ca și cum tot corpul se deplasa, este ceva dificil de explicat. Ritmul era din ce în ce mai rapid de fiecare dată. Am simțit ceva grandios urcând de la baza burții într-o coloană de lumină foarte albă, ca și cum se deschideau vanele unui baraj, provocându-mi un strigăt, era un strigăt…

foarte puternic și foarte lung. Simțeam că am făcut lucruri pe care nu trebuia să le fac, era o purificare mare, îl simțeam pe Francesc trăgându-mă, era o senzație liniștitoare. Astăzi sunt zece ani de când am fost operată la un șold ca urmare a unui accident și am crezut că se vindecase, dar nu era așa. Terminând exercițiul eram o altă persoană, mai ușoară și mai fericită. Eram uimită, credeam că astfel de lucruri nu mi se puteau întâmpla.

În ziua următoare am mers în „grote”. Impresionante de la intrare, era multă energie învăluitoare și plăcută. Grupul cu care am lucrat era incredibil.
Înainte de a începe exercițiul pentru căutarea pietrei noastre de putere, am remarcat că mantrele noastre s-au armonizat într-o așa măsură încât s-ar fi putut spune că este o corală formată de ani.
Am simțit cum capul mi se scufunda fiind susținut în același timp de sute de „bule albe”. Apoi am văzut interiorul unei peșteri uriașe cu structuri celeste și un cuarț.
Aveam ochii deschiși și puteam să văd la fel și în mai multe reprize o lumină albastră clară… Era plăcut.

Apoi, din nou, am practicat pneumofena, era vorba de a simți un tremur în buric de unde puteam simți nașterea arborelui meu de putere. Cred că toți am atins obiectivul.

Într-o noapte cu o lună plină luminând întreaga pădure, am ajuns până la un schit. Acolo, am executat o meditație ritmică pentru a face să urce energia picioarelor la cap. Rezultatele sunt impresionante.

Luni l-am cunoscut pe marele copac Oscar, impresionant! Francesc a condus o meditație foarte puternică în care ne evidențiem dublul eteric. Trecem în interiorul copacului. Oh, ce senzație! Am simțit cum m-am lipit ca de o gumă de mestecat amestecându-ne cu rădăcinile lui Oscar. Ne scufundăm în pământ și am putut vedea același lucru ca în peșterile negre, ca și cum priveam dintr-un balcon.
Asta a fost o muncă foarte fină și foarte intensă. Tu faci parte dintr-un întreg, este foarte special, simți multă iubire peste tot.
Vreau să remarc convivialitatea și veselia grupului.

Am uitat micile detalii, dar esențialul este acolo. Este o experiență atât de impresionantă încât cred că toată lumea ar trebui să aibă ocazia să o trăiască cel puțin o dată. Grație tuturor și mai ales lui Francesc, care este foarte însemnat.

De: Meki


Povestea frumoasei din pădurea adormită.
Înainte eram o femeie, acum nu. Căci acum sunt o soție, o mamă, o ascultătoare, la fel o femeie casnică, multe sarcini fără suport logistic, o femeie din o mie…
Într-o zi, pe când treceam de la o treabă la alta, l-am auzit pe soțul meu în timpul unei conversații telefonice calme când spunea: „voi face orice pentru a merge la Matarraña ”. Asta mi-a lăsat un gust amar deoarece nu-l auzisem niciodată pronunțând această frază pentru fiul nostru sau pentru mine, ori pentru orice altceva.
Am respirat profund și, pe parcursul zilelor, mi-a venit ideea să-l însoțesc. Nu puteam să-mi explic cum o persoană ca el putuse exprima verbal astfel de emoții.
În ziua plecării mă întrebam unde vom ajunge, cu cine vom fi și ce vom face.
În sfârșit, am ajuns, lucrurile au fost mai clare. Eram singura care nu aștepta nimic, nu percepea nimic: O prințesă adormită.

În Matarraña timpul se oprește, Matarraña ne împinge înainte, este a privi soarele cu ochii sufletului, a zbura cu vântul, a te scălda în apele sale, a îmbrățișa pământul și a-i simți profunzimile.
Matarraña nu este nici magie, nici miracol, este un efort colectiv, este o muncă personală îndrumată de un ghid, Francesc, cel care marchează subtil drumul.
Matarraña nu este un final în sine, ci un principiu, iar eu m-am trezit.
Odată ce cursul de Fosfenism s-a terminat, mi-a apărut piatra mea de putere. Am obținut-o datorită procesului de meditație în peșteri.
Grație fiecăruia dintre voi am putut ajunge la ceva plăcut.
Cea mai profundă admirație a mea merge către Francesc pentru munca sa și cursul său impecabil care mi-a redat o nouă Viață.

De: Ana