DEDUBLARE – CĂLĂTORIE ASTRALĂ

Mikhael: Fosfenă și dedublare.
Iată o experiență care mi s-a întâmplat într-o dimineață, în jur de ora 5: Mă trezesc dar, constatând cât e ora, decid să adorm la loc. Ca de obicei, îmi observ câmpul vizual. Este foarte dens și luminos iar în centrul lui apare o mică lumină sferică galbenă, ca în prima fază a fosfenei, lumină care începe să crească lent, ajungând la mărimea unei fosfene, apoi umple întreg câmpul vizual. Aveam senzația că această lumină venea către mine. Apoi lumina a dispărut și am fost tentat să deschid ochii, dar mi-am dat seama că sunt în starea intermediară între veghe și dedublare și că nu pot acționa „fizic”. Am rămas calm și, aproape pe nesimțite, m-am regăsit într-o ceață lăptoasă gri, conștient că sunt într-o stare neobișnuită. Îmi amintesc foarte exact că am gândit: „Sunt în astralul de jos” și nu am putut să fac mai mult decât să-mi păstrez calmul – ceea ce pentru mine este un mare pas… Fără o altă tranziție, m-am „trezit” – pun ghilimelele pentru că eu consider că am fost perfect conștient în timpul experienței. Iată. Păstrez o senzație foarte pozitivă despre această experiență – apariția spontană a fosfenei chiar a fost un moment minunat.


Aurinko: premise ale proiecției astrale
La un moment dat, am intrat într-o experiență vibratorie intensă și, dintr-o dată, am simțit că toată partea de sus a corpului meu se ridică, în continuare, ca un val, am resimțit descărcări electrice în corp, apoi gambele mele s-au dedublat trecând alături, pot spune că senzația este pătrunzătoare și foarte fizică (imposibil de confundat cu aceea din vis), nu am putut să mă detașez complet, am rămas atașat la nivelul bazinului și mi-am recăpătat conștiința corpului. Când te afli în mijlocul procesului este foarte impresionant la nivelul senzațiilor fizice și chiar la al zgomotului…


Bruno
Am avut șansa să particip la cursurile de la mijlocul lui august, o experiență specială.
La o săptămână după stagiu, exersând regulat exercițiile de balansare și la giroscop:
În patul meu, atunci când începeam să ațipesc, am auzit bâzâituri foarte accentuate și puternice care alternează în ritm de 1/6 de secundă, cu un fel de trosnet…și gata, mi-am spus „s-a dus!”
Efectiv! M-am trezit într-o fracțiune de secundă în camera de alături, am trecut deci prin zid cu succes, m-am trezit cu capul în jos și, întinzând brațul, am putut simți podeaua, simți materia… apoi am încercat din nou să trec printr-un zid din stânga mea, dar de data asta fără să reușesc…
M-am îndreptat atunci către plafon trecând prin el… Zburam și urcam din ce în ce mai sus în întuneric cu sute de puncte luminoase care strălucesc precum stelele în jurul meu, era foarte frumos.


Yannik J. – ELVEȚIA
Ca urmare a punerii corecte în practică a mantrelor în timpul balansărilor și rotațiilor, am putut constata că o „cruce” (linie anteroposterioară și laterală) se manifestă în același timp cu proiecțiile luminoase sporadice care apar după practică.
Pentru consemnare, urmează un vis frumos de dedublare.
„Pe scurt, stăteam pe balconul meu (locuiesc la al 12-lea și ultimul etaj). Un grup trece pe un drum de dedesubt, părea că membrii săi s-au adunat cu un scop precis. Așa că sar și mă îndrept către ei zburând pe drumul care mi-a mai rămas de parcurs. Nu mică mi-a fost surpriza când am văzut că era vorba de un grup de practicanți ai exercițiilor Dr. Lefebure. De fapt, un copil (este destul de simbolic) ne-a inițiat în balansările laterale. (Aceasta a fost prima dată când am simțit această senzație…) În continuare, o antrenoare care o însoțea pe această domnișoară mi-a indicat modul corect de a cânta mantrele cu ajutorul unui arbore mare și al notelor lipite deasupra…”
De atunci, fetița din vis mă însoțește frecvent în timpul viselor mele lucide sau nu.
Între altele, punerea în practică a mantrelor și balansărilor mi-a permis să „colorez” aurele.


Joachim L. – FRANȚA
După 5 săptămâni de antrenament cu tensiunile statice (cursul dumneavoastră de dedublare Astrală) câte 20 de minute pe seară.
În acea dimineață nu am somn, trândăvesc în pat; brusc, simt o toropeală și vibrații care îmi invadează întreg corpul. Decid să las să se întâmple. Dintr-o dată am senzația că mă trezesc în altă parte, ca și cum nu eu eram cel care a schimbat planul ci mediul.
Mi-am simțit picioarele ca trase și începând să se rotească. Era ca o fluctuație, ca o pierdere ușoară a conștiinței și m-am regăsit într-o cameră din apartamentul meu. Era în asta o parte reală și o parte de vis în același timp. Aveam impresia că sunt în patul meu și în același timp în apartament, ca și cum îmi luasem patul cu mine. Era incredibil.


Guillaume P. – FRANȚA
Toată săptămâna practicasem balansarea verticală și convergența oculară, în jur de două ore de exerciții pe zi. În acea dimineață mă trezisem pe la ora șase și nu mă simțeam deloc dispus să mă ridic a doua oară. M-am întors de mai multe ori în pat pentru a încerca să adorm din nou. Cu cât mai mult încercam cu atât mai puțin reușeam… ceea ce după mai mult timp a început să mă enerveze… Prin urmare m-am întors pe spate și am început să-mi investighez haosul vizual pentru a-mi destinde spiritul și nervii.

Observam norii difuzi de culoare albastră și căutam aici un detaliu, mi-am simțit corpul destinzându-se atât de rapid, gândurile s-au micșorat la infinitt și s-au fixat asupra unui mic detaliu fără un efort mental mare. Punctul a devenit deodată foarte strălucitor și am avut senzația că înaintez spre acesta. Întregul meu câmp vizual a căpătat profunzime și am avut sentimentul că traversez un voal după care viziunea mea a devenit dintr-o dată clară. Eram acum în mijlocul unei galaxii în care avansam plin de bucurie și liniște.
Am avut senzația că m-am ridicat și capul meu era întors către stânga pentru a contempla mai bine această galaxie despre care aveam o viziune foarte clară… apoi, m-am întors mental către dreapta și am avut plăcerea să-mi văd întreaga cameră cu mobila sa, plantele, etc., cufundată în această galaxie.
Era minunat…
Îți mulțumesc, Daniel.


José I. – FRANȚA
După 5 săptămâni de antrenament cu tensiunile statice (cursul dumneavoastră de dedublare Astrală) câte 20 de minute pe seară.
În acea dimineață nu am somn, trândăvesc în pat; brusc, simt o toropeală și vibrații care îmi invadează întreg corpul. Decid să las să se întâmple. Dintr-o dată am senzația că mă trezesc în altă parte, ca și cum nu eu eram cel care a schimbat planul ci mediul.
Mi-am simțit picioarele ca trase și începând să se rotească. Era ca o fluctuație, ca o pierdere ușoară a conștiinței și m-am regăsit într-o cameră din apartamentul meu. Era în asta o parte reală și o parte de vis în același timp. Aveam impresia că sunt în patul meu și în același timp în apartament, ca și cum îmi luasem patul cu mine. Era incredibil.


Richard – FRANȚA
De când practic fosfenismul mi s-a întâmplat de mai multe ori să simt un fenomen de dedublare ziua, în timp ce eram într-o totală stare de veghe.
În general, este vorba de o dedublare parțială a corpului, care nu se referă decât la membrele inferioare și superioare.

Prima dată, fenomenul a apărut după o ședință de giroscop în timp ce eram întins: am simțit cum membrele se detașează de corpul fizic pentru a se ridica deasupra lui. În același timp, dublul meu s-a alungit și disproporționat și aveam impresia că trupul mi s-a separat în două, cu un mare gol la nivelul bazinului. Apoi, încetul cu încetul, corpul meu s-a readunat ușor.
Acest fenomen de dedublare a membrelor se reproduce acum, într-un mod mai mult sau mai puțin regulat, fie în timpul ședințelor de antrenament cu giroscopul, fie seara în pat, atunci când mă culc. Momentele de calm și relaxare sunt singurele care permit acest gen de experiență.
Mi s-a întâmplat totuși, o singură dată, o experiență destul de curioasă pe care am asimilat-o cu o dedublare. Într-o seară, tocmai încheind una din ședințele de antrenament cu giroscopul, m-am așezat la birou în timp ce, într-o manieră neașteptată și brutală, dar fără nicio durere în particular, dublul meu s-a detașat de corpul fizic la aproximativ 2 metri către stânga. El a revenit imediat la fel de neașteptat și brutal ca atras de resorturi puernice sau elastice. Totul a durat mai puțin de o secundă , nefiind atât de impresionant prin brutalitatea fenomenului cât prin viteza sa de execuție. Am avut atunci sentimentul că trupul meu fizic nu este încă gata să-și lase dublul să se deplaseze fără el și îl recheamă brusc la ordin.
Toate aceste rezultate sunt încurajatoare pentru ce va urma și confirmă toate lucrările și cercetările Doctorului Lefebure cu privire la fosfenism.


Gilles P. – FRANȚA
Alga verde.
De când practic exercițiile fosfenice nu mai număr experiențele de dedublare și călătorie astrală pe care le-am realizat. Iată una pe care aș dori să v-o povestesc.
Vă descriu mai întâi exercițiul pe care l-am practicat: stând întins pe spate după ce am făcut o fosfenă, mi-am imaginat în interiorul fosfenei un vârtej de culoare verde ca în prima fază a fosfenei, care face o rotație pe secundă. Durata exercițiului 20 de minute.
Ritmul de o secundă fiind ritmul care guvernează timpul fizic și terestru, m-am ajutat, așa cum recomandă doctorul Lefebure, de Mantraton reglat la 1 secundă.
Fiind salvamar în timpul liber, îmi place să practic vânătoarea submarină și mai ales să explorez fundul marin de-a lungul coastei mediteraneene. În timp ce îmi țin respirația (înotând cu labele de scafandru, fără butelie), mă delectez admirând micii pești de pe coasta stâncoasă (toate acestea se petrec deci în planul fizic).
În noaptea care a urmat ultimei mele excursii submarine și după ce am practicat exercițiul descris mai sus, s-a declanșat o experiență foarte frumoasă.
Mă regăsesc complet treaz și în deplină conștiință observând peștii tropicali în adâncurile coralilor. Mai mult decât atât, aveam sentimentul de a fi UNA cu elementul „apă”.
Ciudată senzație aceasta de a avea sentimentul că moleculele de apă fuzionează cu conștiința.
Îți doresc Viață lungă Daniel!
Mulțumesc pentru munca ta de păstrare a operei doctorului Lefebure pentru ca pasionații ca mine să aibă acces la lucrările acestui geniu.


Isabelle F. – FRANȚA
Experiențele mele încep cu un sunet, ca un zumzet care trece dintr-o ureche în cealaltă. Atunci când îmi îndrept atenția către el, acest sunet rămâne prezent și în continuare am senzația că sunt aspirată. Experiența începe.
Văd forme în haosul vizual; atunci când privesc una am o senzație de viteză, ca și cum urmăresc această formă.
Am avut recent o experiență foarte plăcută. Seara, făcusem balansare laterală și în timpul somnului am simțit acest sunet care trecea dintr-o ureche în cealaltă.
Era ca un suflu care îmi traversa capul și simțeam o vibrație. Este o senzație foarte plăcută atunci când mă las în voia ei dar nu trebuie să am o reacție. M-am simțit aspirată în câmpul vizual, cu o senzație de viteză și miscări, în timp ce o formă cu margini luminoase se conturează în fața mea. S-ar putea spune un înger; mișca mâinile ca pentru a mă saluta. I-am spus mulțumesc și, pentru a vedea ce urmează să se întâmple, i-am cerut să-mi arate ținuturi minunate. În continuare, ființa luminoasă a plecat luându-și zborul și întunericul s-a deschis ca o ceață pentru a lăsa locul unui soare magnific. Avea raze luminoase albe foarte plăcute la privit și bule trandafirii plecau din el către mine; am avut o senzație de spargere în timp ce ele mă atingeau. Apoi, am realizat că sunt în mare, dar cu senzația că într-adevăr corpul meu se găsește în acel loc. Băteam apa cu mâinile; simțeam toate senzațiile atingerii. Ceața lua încet locul luminii; zburam razant cu apa și vedeam reflexia soarelui în apă. A doua zi, am avut o stare de bine toată ziua.
Sper că nu am fost greu de înțeles, căci este dificil să descriu și să spun ceea ce am simțit.